CONVENȚIA DE LA BERNA
Convenția privind „conservarea vieții sălbatice din Europa și a habitatelor naturale“ din 19 Septembrie 1979 (denumită în continuare „Convenția de la Berna“) la care România a aderat prin legea nr. 13 din 11 martie 1993
Legislația națională trebuie interpretată în conformitate cu obligațiile care decurg din convenție, pe care statul român a ales să le asume prin aderarea sa. (Acest lucru se aplică atât timp cât nu este necesar să se renunțe direct la o dispoziție a unei legi naționale.)
Convenția include, printre altele, o serie de obligații prin care statele semnatare și-au asumat responsabilitatea de a „asigura …” protecția unei serii de animale și plante sălbatice, astfel încât populația să fie menținută, în timp ce se , „ține cont de cerințele economice”, cf. articolului 2.
Articolele directivei relevante pentru această opinie legală, pe baza informațiilor ce ne-au fost puse la dispoziție, sunt următoarele ( sublinierea noastră ), cu comentarii în curs:
Art. 2:
„” Părțile contractante vor lua măsurile necesare pentru menținerea populației florei și faunei sălbatice, sau să o adapteze, la un nivel care să corespundă în special cerințelor ecologice, științifice și culturale, în același timp ținând seama de condițiile economice și de agrement , precum și de nevoile sub-speciilor, soiurilor sau formelor cu risc la nivel local.“
Art. 3, alin. 2:
„Fiecare parte contractantă se angajează, în politicile sale de planificare și dezvoltare și în măsurile sale împotriva poluării, să țină seama de conservarea florei și faunei sălbatice.”
Art. 4, alin. 1 la 3:
„1. Fiecare parte contractantă va lua măsuri legislative și administrative adecvate și necesare pentru a asigura conservarea habitatelor speciilor de faună și floră sălbatică, în special celor specificate în apendicele I și II, precum și conservarea habitatelor naturale pe cale de dispariție.
- Părțile contractante în politicile lor de planificare și dezvoltare vor ține seama de cerințele de conservare a zonelor protejate în conformitate cu paragraful precedent, astfel încât să se evite sau să se reducă pe cât posibil orice deteriorare a acestor zone .
- Părțile contractante se angajează să acorde o atenție specială protecției zonelor care sunt importante pentru speciile migratoare specificate în apendicele II și III și care sunt situate corespunzător în raport cu rutele de migrație, precum zonele de iernare, amenajare, hrănire, reproducere sau năpârlire „
Art. 5, prima propoziție:
„Fiecare parte contractantă va lua măsuri legislative și administrative adecvate și necesare pentru asigurarea protecției speciale a speciilor de floră sălbatică specificate în apendicele I. … ”
Art. 6, subsecțiunea a până la c:
„Fiecare parte contractantă va lua măsuri legislative și administrative adecvate și necesare pentru asigurarea protecției speciale a speciilor de faună sălbatică specificate în apendicele II . În special, se vor interzice următoarele pentru aceste specii:
- toate formele de captare și păstrare deliberată și ucidere deliberată:
- deteriorarea deliberată sau distrugerea locurilor de reproducere sau de odihnă:
- perturbarea deliberată a faunei sălbatice, în special în perioada de reproducere, creștere și hibernare, în măsura în care perturbarea ar fi semnificativă în raport cu obiectivele acestei convenții;
Art. 7, alin. 1 și 2:
„1. Fiecare parte contractantă va lua măsuri legislative și administrative adecvate și necesare pentru asigurarea protecției speciilor de faună sălbatică specificate în apendicele III .
- Orice exploatare a faunei sălbatice specificată în apendicele III va fi reglementată pentru a păstra populațiile înafara pericolului, ținând cont de cerințele articolului 2. „
Ref. art. 4 până la 7:
„Asigurarea” continuă a protecției speciilor enumerate în apendicele I și II nu este posibilă atunci când se compară cercetarea citată mai sus, cf. Documentațeiri știintifice prezentate instanței., cu limitele actuale, dacă va fi introdus sistemul 5G prevăzut.
Acest lucru este deosebit de clar, deoarece se referă la obligația prevăzută la articolul 4 alineatul (2) de a evita sau limita, pe cât posibil, orice deteriorare a acestor zone.
Art. 8:
„În ceea ce privește capturarea sau uciderea speciilor de faună sălbatică menționate în apendicele III și în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9, se aplică excepții la speciile specificate în apendicele II, părțile contractante vor interzice utilizarea tuturor mijloacelor de captare și ucidere nediscriminată și utilizarea tuturor mijloacelor capabile să provoace dispariția locală sau să perturbe grav populațiile unei specii și în special mijloacele specificate în apendicele IV.“
Dispoziția este redactată ca fiind bazată pe risc, astfel încât interdicția se aplică la simpla posibilitate ca metoda neselectivă de omor sau mijloace relevante să poată efectua exterminarea unei specii. (Prin urmare, este deosebit de evident să evocăm principiul precauției, dacă se presupune că rămâne o îndoială științifică.)
Mai mult, articolul 8 se referă la „ Lista IV”, cu o listă de mijloace și metode interzise de omor, etc., a animalelor sălbatice cuprinse în „Lista III” a convenției (cf. articolului 7 de mai sus). Lista include, de exemplu, interdicția de a folosi „dispozitive electrice capabile să ucidă și să paralizeze” atât în ceea ce privește mamiferele, cât și păsările. Nu este hotărât dacă această definiție poate include aparate, cum ar fi turnuri de telecomunicații, antene etc., care pe o perioadă mai lungă sau foarte lungă ar putea provoca daune mortale animalelor incluse în lista III. Nu poate fi exclusă, chiar dacă formularea este cel mai probabil destinată aparatelor care sunt capabile să ucidă sau să paralizeze aproape imediat. Cu toate acestea, folosind termenul „în special” în articolul 8 în sine, se precizează că mijloacele menționate în lista IV nu sunt complete și că interdicția cuprinde orice mijloace care ar putea duce local la dispariția unei specii sau la deranjarea ei în mod serios.
Art. 9, alin. 1:
„Fiecare parte contractantă poate face excepții de la dispozițiile articolelor 4, 5, 6, 7 și de la interzicerea folosirii mijloacelor menționate la articolul 8, cu condiția să nu existe altă soluție satisfăcătoare și că excepția nu va fi în detrimentul supraviețuirii populației în cauză :
-pentru protecția florei și faunei;
-să prevină daune grave culturilor, animalelor, pădurilor, crescătoriilor de pești, apei și altor forme de proprietate;
-in interesul sănătății și siguranței publice, al siguranței aeriene sau al altor interese publice imperative;
Nu sunt alte soluții satisfăcătoare.
În opinia noastră, pe baza materialelor de cercetare prezentate instanșei, o derogare de la protecție ar avea o mare probabilitate de a dăuna supraviețuirii populațiilor.
Concluzia subiectului.
„Asigurarea” continuă a protecției speciilor adoptate în listele I și II nu este posibilă odată cu introducerea sistemului 5G prevăzut, având în vedere cercetarea științifică prezentată înstanșei, în comparație cu limitele actuale.
Se pare că protecția prevăzută la articolul 8 a „speciilor de pe lista III” nu ar fi respectată prin implementarea sistemului 5G, în comparație cu limitele actuale.
