Instanța lucrului deja judecat în acest domeniu al protecţiei populaţiei la radiaţiile generate de antenele de telefonie mobilă
Chiar şi existenţa unui risc potenţial justifică îndepărtarea antenelor de pe locuinţe. Atât timp cât nu s-a stabilit cu un anumit grad de certitudine că antenele GSM nu au nici un efect periculos asupra vieţii şi sănătăţii unei persoane care locuieşte permanent în preajma acestor dispozitive, reclamantul trebuie să beneficieze de principiul precauţiei instituit de art. 174 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (fostul art. 130 R din Tratatul de la Maastricht). Mai exact, în lipsa unor date certe referitoare la consecinţele pe termen lung ale expunerii la câmpuri electromagnetice, autorităţile trebuie să protejeze cu prioritate individul contra riscurilor potenţiale.
Instanţa apreciază că dreptul la viaţă şi integritate fizică, şi implicit la sănătate, garantat de art. 2 din Convenţia Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18.05.1994 (publicată in M. Of. Nr. 135/31.05.1994) şi consacrat de art. 22, art. 34 şi art. 35 din Constituţia României, presupune şi eliminarea din mediul biologic al individului a oricărui risc potenţial pentru sănătatea şi bunăstarea sa.
Companiile de telecomunicaţii vor trebui să ţină cont de faptul că sunt obligate să-şi îndepărteze antenele de telefonie mobilă din preajma unor imobile şi să piardă investiţiile efectuate.
Precedente în justiţie
- Tribunalul Comercial Cluj a respins în aprilie 2011 acţiunea companiei de telefonie Orange prin care cerea obligarea locatarilor dintr-un bloc din Mănăştur să permită pornirea antenelor de pe imobil.
Caz: http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/orange-pierde-procesul-antena-de-pe-bloc–64189.html. - Un orădean a înfruntat cu tenacitate compania Vodafone pentru desfiinţarea antenei de emisie-recepţie montate pe terasa blocului în care locuieşte. Sentinţa obţinută in februarie 2013 îi dă dreptate, instanţa acceptând, pentru prima oară în România, că emisiile antenelor GSM sunt nocive şi pot provoca inclusiv cancer cerebral.
Caz: http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-6/jos-antena-in-premiera-judecatoria-obliga-o-companie-de-telefonie-sa-si-demonteze-o-antena-de-pe-un-bloc-106241.html?mobile=no - O asociaţie de proprietari din blocul nr. 30 B, din oraşul Reşiţa, str. Petru Maior, judeţul Caraş Severin, a obtinut pe 6 decembrie 2016 la Judecătoria Sectorului 1 o decizie prin care compania de telefonie Vodafone este obligată să demonteze antena GSM de pe bloc.
Caz: https://www.capital.ro/o-asociatie-de-proprietari-obtine-in-instanta-demontarea-antenei.html -
Instanţa Tribunalului Bucureşti a obligat printr-o decizie definitivă operatorul Telekom Mobile SA să demonteze antenele GSM de pe un bloc din Sectorul 3 al Capitalei. Totul, la cererea a doi bucureşteni, care au pretins în procesul deschis împotriva companiei de telefonie că antenele montate pe blocul lor le afectează sănătatea.
Caz: /adevarul.ro/news/eveniment/sentinta-precedent-doi-bucuresteni-desfiinteaza-releele-gsm-blocul-locuiesc-1_5c1137dfdf52022f7563f64b/index.html - Tribunalul Bucuresti obligă pârâtul Primarul Sectorului 6 Bucuresti la anularea autorizatiei de construire nr.77/10.03.2005 emise de acesta; obligă pârâta S.C. V. R. S.A. sa demonteze si sa ridice antenele GSM instalate pe terasa blocului nr.33, deasupra apartamentului reclamantei, în termen de o luna de la ramânerea irevocabila a hotarârii judecatoresti, sub sanctiunea platii de daune cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere.
Lege: https://legeaz.net/spete-civil/autorizatii-autorizare-730-2012 - Toţi locatarii de bloc din România trebuie să ştie că numai de ei depinde dacă acceptă sau nu montarea antenelor GSM pe blocuri. Anterior, în Slatina de pildă, au avut loc revolte pentru mutarea unor antene si Consiliul Local a decis sa nu mai permita antene noi pe blocurile reabilitate. Şi în Bucureşti, în sectorul 6, pe strada Baia de Aries, o instanţă de judecată a decis demontarea unei antene GSM, care fusese amplasată fără acordul locatarilor.
Mai multe detalii: /adevarul.ro/news/societate/antenele-gsm-nu-instalate-acordul-locatarilor-1_50abf36b7c42d5a663830ec9/index.html
“pentru a fi necesar acordul vecinilor nu este necesar ca poluarea de orice fel să și producă efecte negative asupra populației, fiind suficient să existe această poluare. Este evident că câmpurile electromagnetice de joasă frecvență sau de radiofrecvență pe care le emite stația GSM autorizată reprezintă o asemenea poluare pentru a fi necesar acordul tuturor vecinilor cel puțin pe plan orizontal, ci nu numai a proprietarilor de la etajul superior al scării C. Astfel, este rezonabil a se considera că, în raport de distanța mică față de spațiile destinate locuirii, antenele GSM constituie o sursă de poluare electromagnetică și, chiar dacă efectele radiațiilor specifice produse de aceste antene nu au fost pe deplin clarificate, nu se poate nega existența unui risc pentru sănătatea persoanelor ce locuiesc în proximitatea lor. Studiile științifice se axează în principal pe problema dacă expunerea timp îndelungat la radiațiile stațiilor de telefonie mobilă provoacă cancer. Atâta timp cât nu s-a stabilit cu un anumit grad de certitudine ca antenele GSM nu au nici un efect periculos asupra vieții și sănătății unei persoane ce locuiește permanent în preajma acestor dispozitive, recurenții trebuie să beneficieze de principiul precauției instituit de art. 191 din Tratatul de la Lisabona semnat la 13.12.2007. Ca atare, în lipsa unor date certe referitoare la consecințele pe termen lung ale expunerii la câmpuri electromagnetice, având în vedere limitele cunoașterii umane, autoritățile trebuie să protejeze cu prioritate individul contra riscurilor potențiale. Reclamanții-recurenți, fiind titulari ai dreptului de protecție împotriva radiațiilor electromagnetice, au dreptul de a-și exprima părerea în legătură cu montarea unei stații fixe de telefonie în apropierea locuințelor lor, făcând parte din categoria „proprietarilor direct afectați cu care se învecinează, pe plan orizontal, spațiul supus schimbării”, iar autoritățile au obligația corelativă de a ține seama de dezacordul manifestat”.
- a) dreptul de folosinţă asupra imobilelor în cauză nu ar fi afectat sau ar fi afectat într-o măsură nesemnificativă prin efectuarea acestor lucrări ori, dacă un alt furnizor de reţele de comunicaţii electronice, autorizat în condiţiile legislaţiei din domeniul comunicaţiilor electronice, a efectuat deja lucrări de acces pe proprietăţi pe, deasupra, în sau sub imobilele în cauză, dreptul de folosinţă asupra imobilelor nu ar fi afectat în mod permanent de o restrângere suplimentară prin efectuarea unor noi asemenea lucrări;
- b) efectuarea lucrărilor de acces pe proprietăţi nu este de natură să contravină cerinţelor specifice de urbanism, de amenajare a teritoriului sau privind calitatea în construcţii ori celor privind protecţia mediului, a sănătăţii sau a ordinii publice, pe care trebuie să le respecte activităţile ce se desfăşoară pe, deasupra, în sau sub imobilele în cauză;
- c) să existe acordul titularului dreptului de proprietate privată asupra imobilului afectat de a încheia un contract, prin care să se stabilească condiţiile de exercitare a dreptului de acces pe proprietatea sa privată sau, în cazul refuzului, să existe o hotărâre judecătorească irevocabilă, care să ţină loc de contract între părţi[8].
Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul dreptului de acces în spaţiile aflate în proprietate indiviză din clădirile cu mai multe locuinţe, inclusiv în ceea ce priveşte fixarea reţelelor de comunicaţii electronice sau a unor elemente de infrastructură necesare susţinerii acestora pe zidurile ori terasele acestor clădiri.
Menţionăm că furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice îşi pot exercita acest drept legal de servitute numai după încheierea unui contract, în formă autentică, cu titularul dreptului de proprietate ori de administrare asupra imobilului respectiv, iar dacă acesta nu se poate încheia în termen de două luni de la data primirii solicitării de încheiere a contractului de acces pe proprietatea privată ori în cazul refuzului de acordare a dreptului de acces, oricare dintre părţi se poate adresa instanţei competente care, în cazul în care găseşte cererea ca fiind întemeiată, poate pronunţa o hotărâre care ţine loc de contract între părţi[9].
În concluzie, apreciem că deşi legea impune, în anumite situaţii, titularilor unor drepturi de proprietate privată să încheie contracte cu furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, aceasta nu înseamnă că aceştia din urmă ar fi scutiţi de obligaţia de a obţine toate documentele de autorizare prevăzute de legislaţia specifică din domeniul urbanismului, amenajării teritoriului, calităţii în construcţii, protecţiei mediului, sănătăţii sau ordinii publice.
Pentru ca instalarea antenelor GSM pe acoperişul apartamentelor locuite permanent de oameni să fie cît de cît legală, este necesar să existe cel puţin:
1. Acordul proprietarilor de la ultimul etaj, indiferent dacă sunt sau nu membrii ai Asociaţiei de proprietari, cum prevede art. 6. alin. (3) din Hotărîrea Guvernului nr. 400/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.
2. Acordul definitiv de mediu. Primăria competentă din aria administrativă respectivă trebuie să cunoască şi să respecte art. 5, art. 11 şi art. 94 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 217/2006.
3. Actul de dezmembrare al proprietăţii comune, indivize, în sensul art. 44 şi 45 din Legea nr.7 din 13 martie 1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare.
4. Acordul vecinilor, prevăzut de art. 6. alin. (3) din Hotărîrea Guvernului nr. 400/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.
5. Acordul vecinilor, prevăzut de pct. 2.5.6. din Anexa 1 din Legea nr. 50/1991 privind Autorizarea executării sau desfiinţării construcţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Deşi nu o spune răspicat, Statul Român recunoaşte nocivitatea radiaţiilor electromagnetice neionizante emise de antenele de telefonie mobilă prin acordarea unui spor de până la 10% din salariul de bază pentru condiţii vătămătoare funcţionarilor publici „care desfăşoară activitate în autorităţile şi instituţiile publice în care funcţionează instalaţii ce generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentru comunicaţii, instalaţii de microunde, instalaţii de curenţi de înaltă frecvenţă” (Ordonanţa nr. 2/2006).
În data de 29 ianuarie 2015 a fost adoptată în Franţa legea cu privire la limitarea expunerii la undele electromagnetice (publicată oficial în 10 febr. 2015). Este începutul recunoaşterii pericolului radio-frecvenţelor asupra sănătăţii. Legea prevede reguli mai stricte privind publicitatea în domeniul telefoniei mobile şi a celorlalte tehnologii fără fir: a fost interzisă recomandarea şi vânzarea unui telefon mobil copiilor sub 14 ani. În plus, toate reclamele despre telefoanele mobile trebuie să recomande utilizarea căştilor. A fost interzisă utilizarea reţelelor Wi-Fi în locaţiile destinate activităţilor pentru copii mai mici de trei ani, iar în şcoli sunt permise doar în spaţii dedicate activităţilor legate de tehnologia informaţiei: http://www.vie-publique.fr/actualite/panorama/texte-discussion/proposition-loi-relative-sobriete-transparence-concertation-matiere-exposition-aux-ondes-electromagnetiques.html.
Iată și cazurile din străinătate/juristprudența din strainatate la http://stop5gromania.ro/jurisprudenta-internationala-litigii-privitoare-la-radiatia-wireless/
Deocamdată, măsurările-test de câmpuri electromagnetice pe 5G, efectuate de ANCOM în România, sunt pe două cazuri izolate “device to device”, nu pe câmpuri multiple cumulate în hot spot-uri specifice aglomerărilor urbane de tip smart-city şi nu sunt concludente privind impactul pe termen lung asupra sănătăţii populaţiei. Pe plan international măsurările au fost un eşec chiar din punct de vedere tehnic, vitezele de download 5G nu au fost mai mari decât cele furnizate acum de tehnologia 4G.
Cine poate solicita desființarea antenei în instanță?
În primul rând, acțiunea în instanța poate fi pornită fie de către Asociația de Proprietari ce a semnat acordul de amplasare al antenei telecom fie de către orice altă persoană aflată în imobilul unde este amplasată antena sau orice altă persoană ce poate să facă dovadă că îi este afectată viață și sănătatea.
Așadar, se poate. Însă trebuie să fim bine informați, să cunoaștem legea și metodele de a ne apăra sănătatea.
