Stop 5G România

Rulează videoul

08.02.2022 -Memoriu – Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări  din Senat

Pentru Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări  din Senat

Vă sesizăm prin prezenta că proiectul de lege L532/2021 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul comunicațiilor electronice și pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării rețelelor de comunicații electronice, încalcă flagrant principiile constituționale și unele norme legale din domeniul de competență și activitate al comisiei dvs.

Propunerea legislativă se referă și vrea să modifice, prin derogări, domenii deosebit de importante, precum: sănătatea publică, protecția mediului, securitatea cibernetică, suveranitatea datelor personale, apărarea națională, apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, fiscalitatea, legislația în construcții, protejarea monumentelor istorice etc.

Prevederile propunerii legislative creează multiple ingerințe în drepturile și libertățile cetățenești: dreptul la viață, integritate fizică și psihică, la mediu sănătos, la proprietate privată, la asociere, la informare, la consimțământ informat, la proprietate, la autonomie  administrativă, la cultură, accesul la informații, dreptul la o justiție corectă, egalitate de drepturi, dreptul la viață privată și familială, drepturile consumatorilor, suveranitatea individuală și libertatea de a dispune de propriul corp, libertatea de conștiință, inclusiv suveranitatea și siguranța națională.

Detalii în tabelul de la:

http://stop5gromania.ro/wp-content/uploads/2022/01/Tabel-Ingerinte-Drepturi-ale-Omului-Articole-L532_2021.pdf.

Pentru o legiferare corectă este nevoie de analize de specialitate multidisciplinare și dezbateri ample și detaliate asupra acestui proiect de lege.

Reamintim că se vor a fi modificate nu mai puțin de 48 de acte normative, doar în folosul rețelelor 5G și pentru industria telecom, în mod discreționar, din care 27 de legi, 11 Ordonanțe de Urgență ale Guvernului, 5 Hotărâri de Guvern și 5 Ordonanțe de Guvern.

O astfel de înșiruire de derogări abuzive este fără precedent în legislația românească și reprezintă o sfidare inadmisibilă a voinței suverane a poporului român, ce ar putea produce un haos legislativ cu efecte ireversibile în plan legislativ și social, creându-se și o mare discriminare față de cetățeni, inclusiv prin încălcarea și restrângerea unor drepturi și libertăți fundamentale și a Constituției.

Legat de domeniul de activitate și competență al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări trebuie analizate următoarele derogări și eliminate eventualele abuzuri:

  1. Legea nr. 10/1995         – referitoare la construcții;
  1. Legea nr. 95/2006 – reforma în domeniul sănătății;
  2. Legea nr. 107/1996 – Legea apelor;
  3. Legea nr. 225/2015 – Legea Codului fiscal;
  4. Legea nr. 422/2001 – protejarea monumentelor istorice;
  5. Legea nr. 18/1991 – Fondul funciar;
  6. Legea nr. 21/2020 – Codul aerian;
  7. Legea nr. 24/2007 – Administrarea spațiilor verzi din intravilan;
  8. Legea nr. 46/2008 – Codul silvic;
  9. Legea nr. 1996/2018 – Legea Asociațiilor de proprietari;
  10. Legea nr. 203/2018 – Achitare amenzi contravenționale;
  11. Legea nr. 27/2015 – Cod de procedură fiscală;
  12. Legea nr. 292/2018 – Proiecte publice-private;
  13. Legea nr. 313/2009 – Administrarea spațiilor verzi în urban;
  14. Legea nr. 350/2001 – Amenajarea teritorială și urbanism;
  15. Legea nr. 458/2002 – Calitatea apei potabile;
  16. Legea nr. 504/2002 – Legea audiovizualului;
  17. Legea nr. 554/2004 – Contenciosul administrativ;
  18. Legea nr. 21/1996 – Legea concurenței;
  19. Legea nr. 50/1991 – Construcții;
  20. Legea nr. 51/1991 – Securitatea națională;
  21. Legea nr. 135/2010 – Codul de Procedură Penală;
  22. Legea nr. 159/2016 – Legea infrastructurii fizice a rețelelor de comunicații;
  23. Legea nr. 252/2003 – Registrul unic de control;
  24. Legea nr. 362/2018 – Nivelul comun de securitate a rețelelor și sistemelor informatice;
  25. Legea nr. 362/2002 – Comerțul electronic;
  26. Legea nr. 506/2004 – Protecția datelor personale și a vieții private.
  1. OUG nr. 12/1998        – Transporturi pe căi ferate și organizare SNCFR;
  2. OUG nr. 105/2001      – Frontiera de stat;
  3. OUG nr. 195/2005      – Protecția mediului;
  4. OUG nr. 13/2013          – Servicii poștale;
  5. OUG nr. 57/2007       – Arii naturale protejate;
  6. OUG nr. 5/2015 – Deșeuri electronice;
  7. OUG nr. 22/2009       – Legea de funcționare a ANCOM;
  8. OUG nr. 34/2008          – Sistemul național unic pentru apeluri;
  9. OUG nr. 34/2014        – Drepturile consumatorilor;
  10. OUG nr. 46/2019       – Serviciul RO-Alert;
  11. OUG nr. 111/2011        – Comunicații electronice.
  1. HG nr. 376/2020        – TNABF;
  2. HG nr. 700/2012        – Legea de funcționare a ANPC;
  3. HG nr. 487/2016        – Compatibilitatea electromagnetică;
  4. HG nr. 740/2016        – Echipamente radio;
  5. HG nr. 1016/2004      – Standarde și reglementări UE.
  1. OG nr. 2/2001             – Regimul juridic al contravențiilor;
  2. OG nr. 43/1997          – Regimul drumurilor;
  3. OG nr. 25/2016           – Emiterea avizelor de amplasament;
  4. OG nr. 21/1992           – Protecția consumatorilor;
  5. OG nr. 27/2002          – Soluționarea petițiilor.

Comisia trebuie să ia în calcul următoarele aspecte:

1) Defavorizarea cetățenilor.

Unele prevederi din proiectul de lege sunt complet împotriva interesului oamenilor, care sunt proprietarii imobilelor pe care se instalează infrastructura, precum și proprietarii de drept ai resurselor exploatate de industria telecom, respectiv frecvențele radio, datele și biodatele vehiculate în rețelele 5G.

2) Problemele grave semnalate de Consiliul legislativ ale L532/2021 referitor la implementarea 5G.

Consiliul legislativ a semnalat prin Avizul nr. 781/29.09.2021, care are 190 de pagini, din care 30 cu observații și 160 cu mențiuni legate de actele normative care se vor a fi derogate abuziv, în detrimentul și prin discriminarea tuturor celorlalte sectoare economice, instituții, firme și cetățeni. Iată o parte din neregulile semnalate:

– inițiatorul acestui proiect de lege pretinde că reprezintă transpunerea așa-numitului Cod European al Comunicațiilor Electronice, însă Consiliul Legislativ remarcă absența acestei integrări după cum urmează: „Totodată, ţinem să precizăm că, întrucât prezentul demers legislativ nu a fost însoţit de tabelul de corespondenţă cu normele Directivei (UE) 2018/1972, în urma analizei întreprinse, nu se poate afirma cu certitudine că normele interne transpun corect şi complet normele europene vizate. Exemplificăm prin următoarele situaţii de norme europene care nu se regăsesc preluate la nivelul proiectului: Anexele II, V, VI, VII, VIII și , XI. “ pag. 3, paragraf 2 din Aviz;

– se încalcă multiple norme legislative și norme de tehnică legislativă;

– sunt multe derogări abuzive de la legislația actuală, care nu pot fi realizate discriminatoriu față de toate celelalte entități fizice și juridice din România și care nu se justifică în raport cu beneficiile obținute.

Astfel, se vor a fi modificate nu mai puțin de 48 de acte normative, din care 27 de legi, 11 Ordonanțe de Urgență ale Guvernului,  5 Hotărâri de Guvern, 5 Ordonanțe de Guvern, după cum sunt prezentate în acest articol:

http://stop5gromania.ro/problemele-grave-semnalate-de-consiliul-legislativ-referitor-la-pl-x-nr-428-2021-referitor-la-implementarea-5g/.

O astfel de înșiruire de derogări abuzive este fără precedent în legislația românească și reprezintă o sfidare inadmisibilă a voinței suverane a poporului român.

În fapt, acest proiect de lege nu este decât o lungă înșiruire de derogări de la legislația în vigoare, care ar putea produce un haos legislativ cu efecte ireversibile în plan juridic și social, creându-se și o mare discriminare față de cetățeni. De exemplu, de ce proprietarii de rețele de comunicații sunt scutiți de la obținerea unor autorizații și de unele taxe iar toți ceilalți nu?

– Consiliul legislativ arată că prevederile Codului European nu trebuie transpuse încălcând legislația internă și Constituția, ele nefiind obligatorii și direct aplicabile precum Regulamentele UE, important fiind să se atingă obiectivele, printr-o transpunere corectă;

– lipsesc unele avize necesare în procesul de legiferare. Mai mult, anumite avize au fost date pe alte versiuni, mai vechi și incomplete ale proiectul de lege, diferite de cea finală;

Consiliul legislativ precizează: „Menţionăm şi faptul că prezentul proiect nu este însoţit de avizele emise de autorităţile care au semnat Expunerea de motive a acestuia în calitate de avizatori (pag. 4, paragraf 4). […] precizăm şi faptul că partea din Expunerea de motive, care cuprinde semnăturile conducătorilor instituţiilor avizatoare, este prezentată în mai multe variante în cadrul cărora instituţiile care trebuie să avizeze proiectul nu sunt aceleași.” pag. 4, paragraf 5.

Sursa: http://www.cameradeputatilor.ro/proiecte/2021/400/20/8/cl571.pdf.

3) Avocatul Poporului a făcut o amplă critică a acestui proiect de lege și a semnalat multe prevederi ilegale și neconstituționale, printre care:

– se încalcă nu numai dreptul la proprietate, dar şi drepturile prevăzute de art. 22 şi art. 34 din Constituţie, respectiv la viaţă şi integritate fizică şi psihică, precum şi la ocrotirea sănătăţii;

– se încalcă art. 33 alin. 3 din Constituţia României, în condiţiile în care se oferă derogări pentru operatorii care pot să instaleze antene pe monumente istorice, în arii protejate. Aceasta favorizează degradarea patrimoniului cultural român şi universal, constituind astfel, o ingerinţă în art. 33 din Constituţie – accesul la cultură;

– derogări de obţinere a avizelor sau autorizaţiilor de construcţie, care duc în mod abuziv și discreționar la exonerarea furnizorilor de reţele de comunicaţii de la obținerea acestor autorizații și reprezintă o limitare a exercitării dreptului la un mediu sănătos;

– proprietăţile publice şi private ale statului vor putea fi folosite cu titlu gratuit (!!!) de furnizorii de comunicații electronice. De exemplu, aceștia ar putea instala elemente de infrastructură (antene și echipamente radiative, componente active de rețea etc.) și branșamente la rețeaua electrică fără să plătească taxe, așa cum o fac toți ceilalți agenți economici sau cetățeni;

– nu a fost suficient informată societatea civilă cu privire la eventualul impact asupra mediului în urma implementării proiectului de act normativ, precum şi efectele asupra sănătăţii şi securităţii cetăţenilor sau diversităţii biologice;

– nu s-a cerut părerea societăţii civile ştiinţifice, medicale;

– nu s-au făcut studii de impact şi nici dezbateri publice suficiente pe acest subiect;

– nu a fost suficient informată societatea civilă cu privire la necesitatea elaborării proiectului de act normativ;

– nu au avut loc consultări cu autorităţile administraţiei publice locale;

– lipsa exigențelor specifice și necesare creării normelor juridice, care duce la vătămarea drepturilor subiecților de drept. De asemenea, se constată o practică judiciară inconsecventă, care va genera o incertitudine juridică generală în ceea ce priveşte interpretarea noţiunilor esenţiale referitoare la respectarea dreptului de proprietate.

În consecință, pentru eliminarea acestor nereguli, instituția Avocatul Poporului propune:

– respectarea Legii fundamentale – Constituția României – în activitatea de legiferare, pentru a se asigura calitatea actelor normative emise.

Actele normative trebuie să fie precise, previzibile şi totodată, să asigure securitatea juridică a destinatarilor săi, așa cum și CCR a statuat prin Decizia nr. 62/2018.

–  eliminarea tuturor derogărilor;

– referitor la respectarea dreptului la proprietate al coproprietarilor din asociațiile de proprietari, legat de instalarea infrastructurii de comunicaţii electronice, Avocatul Poporului a propus ca toți proprietarii să-și dea acordul la încheierea contractelor, să existe o durată de timp determinată a contractelor, să se stabilească de comun acord un preț și să se acorde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de furnizorul de reţele de comunicaţii electronice.

Ca o concluzie, raportat la toate neregulile semnalate, inclusiv la faptul că proiectul de lege încalcă drepturile consfințite de Constituţie, instituția Avocatul Poporului solicită „reformularea textelor, în vederea eliminării măsurilor care contravin drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor“.

Sursă: documentul nr. 21177/23.11.2020 al instituției Avocatul Poporului:

http://stop5gromania.ro/wp-content/uploads/2021/10/Analiza-Avocatului-Poporului-asupra-proiectului-de-lege-referitor-la-rețelele-de-comunicatii-electronice.pdf.

 

4) Acest proiect de lege conține prevederi neconstituționale, care încalcă dreptul la proprietate.

De exemplu, se folosește sintagma „beneficiază de dreptul de acces pe proprie­tăți”! În România nu există dreptul de a construi ceva pe o proprietate privată fără acordul pro­prietarului. Legea fundamentală – Constituția României garantează dreptul la proprietate (art. 44, alin. 2 – Proprietatea privată este garantată și ocrotită de lege).

Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut în jurisprudența sa că asociaţiile de proprietari au fost create prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seamă totodată şi interesele locatari!or legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implică administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, fn consecinţă, o asociere fără de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neînţelegeri sau litigii. Existenţa unor spaţii în proprietate comună şi perpetuă, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilităţi de către toţi proprietarii. indiferent că sunt sau nu membri ai asociaţiei de proprietari, sunt elemente care impun constituirea unei structuri organizate, care să acţioneze în numele şi pentru interesul comun (Decizia nr. 757/2012).

Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa. Astfel, prin Decizia nr.62/2018, instanţa de contencios constituţional a constatat, de principiu, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat.

Reamintim Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări solicitarea imperativă și justificată pe care am făcut-o, încă de anul trecut, în Memoriul pentru anularea proiectului de lege referitor la tehnologia nocivă 5G (pe care îl aveți în arhiva atașată). Noi solicităm, încă de pe vremea când acest proiect de lege era în dezbatere publică la inițiator, să fie retrase toate abrogările de articole și derogările introduse prin modificarea actualei legislații dedicate infrastructurii comunicațiilor, care vizează gratuități, accesul și instalarea fără autorizații și/sau fără acordul proprietarilor.

Agricultorii sunt discriminați în raport cu firmele telecom.

Asta deoarece operatorii telecom sunt scutiți de unele autorizări, avize și taxe necesare realizării lucrărilor de construcții aferente infrastructurii de comunicații, în timp ce agricultorii sunt obligați să obțină toate autorizările și să plătească toate taxele. Mai mult, în prezenta propunere legislativă accesul operatorilor telecom pe terenurile agricole este prevăzut să se facă într-un mod cu totul și cu totul abuziv, fără a respecta dreptul la proprietate.

Prin extrasele de mai jos arătăm câteva din „artificiile legislative” strecurate în proiectul L532/2021, pentru a favoriza operatorii telecom, prin discriminări neconstituționale:

  1. Exemple de prevederi neconstituționale, prin care se încalcă dreptul la proprietate.

Printr-un artificiu legislativ operatorii telecom dobândesc un fals drept, deoarece el încalcă alte drepturi constituționale precum cel la proprietate. Mai mult,  firmele telecom vor să se degreveze de niște obligații pe care orice alt cetățean sau agent economic le are atunci cand folosește o proprietate. Astfel, printr-o procedură abuzivă și complet ilegală, operatorului telecom i se atribuie o preempțiune și chiar o derogare pentru a scoate definitiv din circuitul agricol și de a schimba funcționalitatea unui teren, fără a avea acordul proprietarului de drept pentru aceasta.

De asemenea, o altă problemă o constituie faptul că proprietarii (inclusiv agricultori) nu mai pot da jos antenele, chiar dacă au fost instalate abuziv. În condițiile în care, „prin partajarea elementelor de infrastructură fizică” mai mulți operatori telecom pot instala echipamente pe același stâlp, ceea ce înseamnă că, pentru a-l elimina, proprietarul trebuie să se judece cu mai multe firme deodată. Lucru pe care nici măcar nu-l știa de la început, câte firme vor fi pe proprietatea lui.

Aceste abuzuri, pe lângă problemele majore de neconstituționalitate mai crează și grave încălcări ale consimțământului proprietarilor de drept.

„Art. 10 alin. (2) – În situația în care furnizorii de rețele de comunicații electronice, respectiv operatorii de infrastructură de comunicații electronice au dobândit dreptul de a executa lucrări de construcții privind infrastructura fizică destinată susținerii rețelelor de comunicații electronice de la deținătorii terenurilor respective, alții decât proprietarii, aceștia, anterior inițierii procedurii de aprobare a scoaterii definitive din circuitul agricol a terenurilor prevăzute la alin. (1), vor publica intenția de a executa lucrările de construcții la sediul primăriei comunei, orașului sau municipiului pe raza căreia/căruia urmează să fie executate lucrările, identificând terenurile pe care urmează să fie executate lucrările prin indicarea numărului de carte funciară, numărului cadastral sau, în cazul terenurilor care nu sunt înscrise în evidențele de cadastru și carte funciară, prin oricare dintre modalitățile de identificare prevăzute la art. 9 alin. (2) și vor preciza suprafețele care vor face obiectul scoaterii definitive din circuitul agricol.”

Proprietarii nu pot fi obligați să facă nimic și nici nu li se poate pune în sarcină vreo obligație, care, dacă nu o îndeplinesc să piardă vreun drept asupra proprietății. În proiectul de lege nu se precizează nimic despre situația în care proprietarii de terenuri nu prezintă documentele care atestă dreptul de proprietate, lăsându-se să se înțeleagă că ei sunt obligați să facă asta!

Ce se petrece dacă în urma anunțului nu se prezintă nimeni pentru negociere? Se instalează echipamente fără acordul proprietarului? Dacă el nu acceptă despăgubiri (care sunt ridicol de mici) și vrea ca respectivele echipamente să fie înlăturate?

„(3) Persoanele care dețin dreptul de proprietate asupra terenurilor indicate în anunțul publicat vor anunța furnizorul de rețele de comunicații electronice, respectiv pe operatorul de infrastructură de comunicații electronice care a făcut publică intenția sa de a executa lucrările respective, în termen de 15 zile de la publicarea anunțului prevăzut la alin. (2) și vor prezenta documentele care atestă dreptul de proprietate, în vederea negocierii condițiilor privind scoaterea definitivă din circuitul agricol.

(4) Dacă după parcurgerea procedurii prevăzute la alin. (2), proprietarii nu pot fi identificați, terenurile pot fi scoase definitiv din circuitul agricol cu acordul valabil exprimat al deținătorului/deținătorilor acestora, altul/alții decât proprietarul/proprietarii, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

  1. a) să existe o declarație pe proprie răspundere a deținătorului terenului, încheiată în formă autentică, prin care să se arate că acesta nu cunoaște informații suplimentare care pot duce la identificarea proprietarului;
  2. b) să existe o declarație pe proprie răspundere, încheiată în formă autentică, prin care furnizorul de rețele de comunicații electronice, respectiv operatorul de infrastructură de comunicații electronice care solicită scoaterea din circuitul agricol își asumă obligația de a-i despăgubi pe proprietarii terenurilor respective în situația identificării ulterioare a acestora;
  3. c) suprafața cumulată a amprentei la sol a elementelor de infrastructură fizică să nu depășească 50 de metri pătrați și 10% din suprafața totală a terenului în cadrul căruia sunt amplasate.

(5) Proprietarii terenurilor vor fi despăgubiți pentru eventualele prejudiciile cauzate acestora prin scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenului. La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere cel puțin următoarele criterii:

  1. a) suprafața de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor;
  2. b) tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări;
  3. c) activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor.

(6) Cuantumul despăgubirilor prevăzute la alin. (5) se stabilește prin acordul părților sau, în cazul în care părțile nu se înțeleg, prin hotărâre judecătorească.

(7) În vederea efectuării lucrărilor de construcții privind infrastructura fizică destinată susținerii rețelelor de comunicații electronice, furnizorii de rețele de comunicații electronice, respectiv operatorii de infrastructură de comunicații electronice, sunt obligați să prevadă soluții tehnice care să permită partajarea elementelor de infrastructură fizică amplasate pe terenurile prevăzute la alin. (1) scoase din circuitul agricol.

  1. Un exemplu de prevedere neconstituțională, deoarece se încalcă dreptul la proprietate.

În mai multe locuri din proiectul de lege se folosește sintagma „dreptul de acces pe proprie­tăți”! În România nu există „dreptul” de a construi ceva pe o proprietate privată fără acordul pro­prietarului. Legea fundamentală – Constituția României garantează dreptul la proprietate (art. 44, alin. 2 – Proprietatea privată este garantată și ocrotită de lege).

De asemenea, contractele de acces pe proprietăți (inclusiv pe terenurile agricole) încheiate cu proprietarii acestora trebuie să se facă numai prin respectarea Constituției și a legislației privind proprietatea. Nu se pot face derogări pentru firmele telecom, în defavoarea proprietarilor de drept și nici un fel de impuneri, obligații sau facilitări.

„Anexa nr. 8 – Definirea unor termeni de specialitate utilizaţi în cuprinsul legii

Punctul 2. drept de a executa lucrări de construcții – dreptul furnizorilor de rețele de comunicații electronice ori al altor operatori de a executa orice lucrări de construcții în scopul amplasării, înlocuirii, întreținerii, modificării sau desființării de infrastructură fizică necesară susținerii rețelelor de comunicații electronice în temeiul unui drept real asupra unui imobil sau unui drept de creanță născut din contract de închiriere, comodat, cesiune sau, după caz, contract de acces încheiat cu proprietarii, alți deținători de drepturi reale principale, administratorii, concesionarii, locatorii, titularii dreptului de folosință asupra terenurilor sau construcțiilor pe care urmează a fi instalată sau dezvoltată infrastructura fizică necesară susținerii rețelelor de comunicații electronice, ori, în lipsa acestor contracte, hotărârile judecătorești definitive care țin loc de contract între părți.”

În concluzie, este exclusă introducerea în acest act normativ a unor prevederi neconstituționale, nelegale și abuzive.

5) Dreptul consumatorilor de a alege în baza consimțământului informat va fi viciat și încălcat, odată cu implementarea rețelei 5G, a tehnologiilor automate și IA (Inteligența Artificială), deoarece oamenilor le este oferită o bază informațională deformată, parțială și frauduloasă ce viciază consimțământul, consumatorul fiind pus în fața imposibilității de a refuza serviciile de comunicații electronice 5G și tehnologiilor emergente.

Implementarea 5G la scară largă este cel mai mare experiment neetic din istoria umanității.

„O mică parte din populație și-a dat consimțământul informat la expunerea la radiații wireless / fără fir, la jocurile de noroc, la substanțe adictive (precum utilizatorii de țigări, cocaină, fentanil), considerând că pot scăpa de consecințele adverse severe ale expunerii. O altă mică parte a populației nu și-a dat consimțământul în cunoștință de cauză, dar permit o expunerea dăunătoare din cauza transmiterii pe scară largă a radiațiilor wireless din surse terestre și satelitare. Marea majoritate a populației a acordat consimțământul informat greșit (viciat) despre această expunere. Această informație greșită este furnizată de industria telecomunicațiilor, de către lobby-iștii săi, de partenerii săi guvernamentali, de activiștii politici, de brațele sale de marketing (mass-media mainstream) și chiar de unii activiști academici. Nu se cunosc efectele adverse severe cauzate de radiațiile wireless, nu se cunoaște întinderea completă a infrastructurii de radiații wireless existente, cu atât mai puțin nu se cunosc daunele preconizate de la infrastructura 4G / 5G implementate rapid astăzi. Încercarea de a identifica măsura completă a acestor efecte adverse este experimentul medical global care se desfășoară astăzi. Faptul că acest experiment se desfășoară cu consimțământul informat greșit îl face un experiment lipsit de etică. Datorită mărimii acestui experiment, ESTE CEL MAI MARE EXPERIMENT MEDICAL NEETIC DIN ISTORIA UMANITĂȚII!” Dr. Ronald N. Kostoff.

Studiul de 1000 de pagini al savantului Ronald Neil Kostoff poate fi descărcat de AICI.

Majoritatea cetățenilor nu vor și nici nu au nevoie de rețelele 5G, aceste rețele fiind proiectate pentru roboți, obiecte, aparatură de supraveghere video, automatizare și IA. Conform specialiștilor GSMA, în studiul lor din 2019 arată că performanțele și capabilitățile 5G sunt necesare exclusiv pentru aplicații precum: vehicule autonome, realitate virtuală, realitate augmentată și  internet tactil, restul aplicațiilor necesare omului fiind realizabile și cu tehnologia actuală (4G LTE și fibră optică).

6) Alte drepturi și libertăți fundamentale încălcate de prevederile L532/2021

Tabelul sintetic care prezintă toate drepturile și articolele Constituției României încalcate de L532/2021 poate fi descărcat de la http://stop5gromania.ro/wp-content/uploads/2022/01/Tabel-Ingerinte-Drepturi-ale-Omului-Articole-L532_2021.pdf

Câteva exemple

DREPTUL LA VIAȚĂ INTIMĂ ȘI FAMILIALĂ este încălcat prin invazia acestei tehnologii din planul cibernetic, precum și din punctul de vedere al radiațiilor (principiul NOWHERE TO HIDE aplicându-se tuturor apartamentelor din mediul urban ce stau în bătaia viitoarelor conglomerații de antene), prin generarea afecțiunilor fiziologice care țin de reproducere și ale celor de ordin comportamental.

DREPTUL LA MUNCĂ este încălcat prin faptul că tehnologia 5G va prolifera automatizarea și digitalizarea. Astfel, se estimează că până în 2040, o proporție de 47% din locurile de muncă ale oamenilor vor dispărea, aceștia fiind substituiți de IA (inteligența artificială).

Impactul socio-economic al tehnologiilor 5G, inclusiv tehnologiile emergente ale Industriei 4.0, se reflectă negativ prin capitalul uman mai scăzut, ritmul și capacitatea scăzută de integrare și adaptare la cursa tehnologică. Prin urmare, se preconizează o rată mai mică a reconversiei profesionale și o excluziune socială crescută, o presiune financiară mare asupra fondurilor de asigurări sociale și medicale, criză de sănătate mintală și declin demografic, precum și multe alte probleme de natură socio-familială.

Hiperautomatizarea și rata mică de integrare a tehnologiilor digitale și a reconversiei profesionale a oamenilor se regăsesc în analize și rapoarte internaționale, precum DESI și altele.

Surse: https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/desi,

WEF – Future of Jobs,  http://www3.weforum.org/docs/WEF_Future_of_Jobs.pdf

Excluziunea socială – persoanele cu abilități slab digitale sau cu meserii ce vor fi eliminate de algoritmi, roboți, IA și automatizare se regăsesc în studiul Social exclusion Industry 4.0 as the Culprit of Unemployment – 2018.

Sursa:http://www.cutn.sk/Library/proceedings/km_2017/PDF_FILES/09_Matovcikova-71- 78.pdf și analiza

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:People_at_risk_of_poverty_or_social_exclusion.

DREPTUL LA MEDIU SĂNĂTOS este încălcat prin afectarea ireversibilă a biodiversității ecosistemului (dispariția polenizatorilor, cu afectarea gravă a florei și faunei), prin creșterea semnificativă a consumului de energie electrică a rețelei, prin emisiile mărite de CO2, prin creșterea cantității de deșeuri electronice generate și prin toaletarea excesivă a fondului arboricol, care ar împiedica transmiterea semnalelor în rețeaua 5G.

De asemenea, mediul este afectat inclusiv prin toaletarea excesivă a fondului arboricol, atunci când copacii împiedică transmiterea semnalelor în rețeaua 5G. Aceasta s-ar aplica și la pomii fructiferi care sunt în calea radiațiilor echipamentelor 5G.

Dezechilibre ireversibile ale habitatelor și ale biodiversității, în special polenizatorii și păsările:

https://www.researchgate.net/publication/301647025_Electromagnetic_radiation_of_mobile_telecommunication_antennas_affects_the_abundance_and_composition_of_wild_pollinators;

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3338802/.

Unele dispoziții ale Legii nr. 137/1995 privind protecția mediului sunt încălcate prin prezentul proiect de lege:

Art. 3

Principiile și elementele strategice ce stau la baza prezentei legi, în scopul asigurării unei dezvoltări durabile sunt:

  1. a) principiul precauției în luarea deciziei;
  2. b) principiul prevenirii riscurilor ecologice și a producerii daunelor;
  3. c) principiul conservării biodiversității și a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
  4. d) principul „poluatorul plătește”;
  5. e) înlăturarea cu prioritate a poluanților care periclitează nemijlocit și grav sănătatea oamenilor;

Art. 5

Statul recunoaște tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos, garantând în acest scop:

  1. a) accesul la informațiile privind calitatea mediului;
  2. b) dreptul de a se asocia în organizații de apărare a calității mediului;
  3. c) dreptul de consultare în vederea luării deciziilor privind dezvoltarea politicilor, legislației și a normelor de mediu, eliberarea acordurilor și a autorizațiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului și de urbanism;
  4. d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociații, autorităților administrative sau judecătorești în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect;
  5. e) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.

Implementarea tehnologiei 5G contravine legislației care protejează flora și fauna.

Prevederile din această propunere legislativă NU țin cont de afectarea ireversibilă a biodiversității prin instalarea dispozitivelor 5G în zonele agricole, promovată prin derogările de la legislația actuală.

Proiectul de lege L532/2021 încalcă flagrant multiple convenții și directive europene și tratate internaționale la care România a aderat, dintre care menționăm: Directiva UE privind conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, Directiva UE privind conservarea păsărilor sălbatice, Convențiile de la Aarhus, Bonn și Bern, Carta Mondială pentru Natură, Convenția Africană privind Conservarea Mediului și a Resurselor Naturale, Declarația de la Rio privind mediul și dezvoltarea sa etc.

Detalii la:

http://stop5gromania.ro/operabilitatea-tehnologiei-5g-contravine-multiplelor-acorduri-internationale/.

Prezentăm și Avizul juridic al Av. Christian Jensen (Bonnor Lawyers) cu privire la subiectul: „Dacă implementarea tehnologiei 5G în Danemarca contravine drepturilor omului și legislației mediului”. El se bazează pe normele de drept din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din Convenția ONU pentru Drepturile Copilului, din Directiva UE privind conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, din Directiva UE privind conservarea păsărilor sălbatice, pe Principiul Precauției, precum și pe Convențiile de la Berna și Bonn privind protecția animalelor și plantelor. Această analiză a fost solicitată de: Institutul Danez pentru Sănătate Publică, Consiliul pentru Telecomunicații Sigure pentru Sănătate, Asociația EHS Australia și Asociația Daneză pentru Sănătate S.O.S. Sursa: http://stop5gromania.ro/wp-content/uploads/2021/10/6.-Opinia-Legala-asupra-tehnologiei-5G.pdf.

Prin absența cu desăvârșire a studiilor de impact ce trebuiau realizate la nivel național de Ministerele Sănătății, Mediului, Muncii și a altor autorități abilitate, continuarea cu astfel de proiecte este dovada indubitabilă că, din nou, NU se iau în considerare problemele fundamentale legate de sănătatea publică, care apar din cauza efectelor radiațiilor electromagnetice asupra omului, florei și faunei. Multe argumente și dovezi în acest sens sunt recunoscute de Parlamentul și Consiliul European, prin Decizia nr. 243/2012/UE (https://tinyurl.com/y62lonyr), ce se referă la importanța monitorizării radiațiilor care au efecte IONIZANTE și NEIONIZANTE asupra celulei vii.

Problematica noilor tehnologii de comunicații electronice înglobate în rețeaua 5G este complexă și necesită o abordare temeinică, iar consultarea prezentă nu respectă prevederile Convenției AARHUS, transpuse în România prin Legea nr. 86/2000, care prevede: accesul la informații, organizarea și susținerea dezbaterilor publice ample și CORECTE pe subiectele de interes pentru cetățeni, participarea cetățenilor la luarea deciziilor cu impact asupra drepturilor fundamentale, asupra sănătății și a mediului.

Aceste aspecte sunt cerute Guvernului și de către Parlament, prin Hotărârea Senatului României Nr. 60/2020 (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/228382), care prevede că implementarea rețelei 5G în condiții de siguranță necesită studii de impact, cercetări și analize științifice, o amplă și temeinică analiză și dezbatere cu cetățenii la nivel național și local. Pe cale de consecință, sunteți obligați să realizați în mod responsabil aceste demersuri înainte de a propune legi sau alte acte normative.

Trebuie respectate următoarelor articole din Constituția  României:

– Articolul 22 – Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

– Articolul 31 – (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

– Articolul 35 – Dreptul la mediu sănătos

(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.

– Articolul 52 – (1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

Tabelul sintetic care prezinta toate drepturile și articolele Constituției României încalcate de L532/2021 poate fi descărcat de la http://stop5gromania.ro/wp-content/uploads/2022/01/Tabel-Ingerinte-Drepturi-ale-Omului-Articole-L532_2021.pdf

7) Sancțiunile prevăzute în proiectul de lege sunt prea mici și insuficiente, deoarece există obligații prevăzute care nu sunt sancționate.

Cuantumul sancțiunilor este derizoriu pentru firmele de comunicații, care obțin profituri imense din activitatea lor. Pentru a se elimina fraudele intenționate sau care sunt făcute din neglijență sau nepăsare (datorită sumelor mici ale sancțiunilor), amenzile trebuie să fie calculate în raport cu cifra de afaceri a firmei contraveniente, suma fiind un procent relevant din câștigul net al firmei respective.

Trebuie modificate și completate sancțiunile cuprinse în proiectul de lege. Amenzile de tip interval, de la 1000 lei la 5000 lei sunt insignifiante pentru operatorii de telefonie mobilă care încalcă legea, deoarece au valoarea unor amenzi de circulație. Solicităm amenzi calculate ca procent din cifra de afaceri, pentru operatorii din industria telecom.

De asemenea, trebuie luate în calcul sancțiuni pentru poluare, conform principiului „Poluatorul plătește”. În cazul rețelelor de comunicații electronice, poluarea se realizează prin emiterea radiațiilor de radiofrecvență, consumul mare de energie electrică și prin multitudinea de deșeuri electronice generate.

Extras din capitolul cu sancțiuni din proiectul de lege:

„35. La articolul 32 alineatul (1), literele c) și d) se modifică și vor avea următorul cuprins:

  1. c) nerespectarea de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau furnizorii de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere, destinate publicului a obligațiilor prevăzute la art. 14 ‒ 17, la art. 18 alin. (1) și la art. 20 alin. (8) și (9), cu amendă de la 5.000 lei la 100.000 lei;
  2. d) nerespectarea de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau furnizorii de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere, destinate publicului a condițiilor tehnice și economice referitoare la realizarea comunicațiilor către SNUAU stabilite, în condițiile legii, de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, cu amendă de la 5.000 lei la 100.000 lei;

Art. 46. – (1) Constituie contravenții următoarele fapte:

  1. a) executarea micro-lucrărilor prevăzute la art. 26 alin. (1) cu încălcarea obligației prevăzute la art. 26 alin. (3) privind transmiterea unei notificări;
  2. b) executarea lucrărilor de mică amploare și a lucrărilor standard fără plata taxei prevăzute la art. 27 alin. (4) și stabilite în conformitate cu art. 27 alin. (5) și (6);
  3. c) executarea lucrărilor de mică amploare cu încălcarea obligațiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) privind transmiterea unei notificări și întocmirea unei documentații în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (2);
  4. d) executarea lucrărilor de mică amploare cu nerespectarea documentației tehnice, respectiv a proiectului tehnic prevăzut la art. 29 alin. (2) lit. d);
  5. e) nepunerea la dispoziția organelor de control a documentelor prevăzute la art. 30;
  6. f) executarea lucrărilor standard cu încălcarea obligațiilor prevăzute la art. 32 alin. (1) privind transmiterea unei notificări și întocmirea unei documentații în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (2) sau cu nerespectarea termenului prevăzut la art. 32 alin.(4);
  7. g) executarea lucrărilor standard cu nerespectarea documentației tehnice, respectiv a proiectului tehnic prevăzut la art. 32 alin. (2) lit. e);
  8. h) nepunerea la dispoziția organelor de control a documentelor prevăzute la art. 33;
  9. i) nerespectarea obligației prevăzute la art. 41 referitoare la includerea în contractele privind exercitarea dreptului de a executa lucrări de construcții a acordului sau avizului cu privire la executarea respectivelor lucrări de construcții;
  10. j) executarea lucrărilor cu caracter urgent cu încălcarea obligației prevăzute la art. 45 alin. (1) privind transmiterea unei notificări însoțite de avizul ANCOM;
  11. k) nerespectarea obligației prevăzute la art. 45 alin. (4);
  12. l) nerespectarea obligației prevăzute la art. 31 referitoare la efectuarea recepției la terminarea lucrărilor de construcții;
  13. m) nerespectarea obligației prevăzute la art. 34 referitoare la efectuarea recepției la terminarea lucrărilor de construcții.

(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă după cum urmează:

  1. a) de la 1.000 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. j), k), l) și m);
  2. b) de la 1.000 la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. e) și h);
  3. c) de la 1.000 lei la 20.000 lei, cele prevăzute la lit. b), i);
  4. d) de la 5.000 lei la 20.000 lei, cele prevăzute la lit. a), c), d), f) și g).”

Trebuie prevăzute sancțiuni clare pentru toate instituțiile implicate, inclusiv ANCOM, atunci când acestea fac abuzuri și încalcă legea.

În proiectul de lege trebuie prevăzute sancțiuni clare și consistente, inclusiv de natură penală pentru angajații ANCOM care nu-și fac datoria și care, prin faptele lor, păgubesc bugetul de stat.

Atragem atenția cu maximă seriozitate că această propunere legislativă a fost redactată de ANCOM și de aceea nu conține niciun fel de prevederi de sancționare a ANCOM și a angajaților săi, atunci când fac abuzuri și încalcă legea. De aceea, comisiile parlamentare de specialitate împreună cu societatea civică TREBUIE SĂ INTRODUCĂ prevederi specifice și necesare pentru reglementarea activității ANCOM. Altfel, prevederile legii vor fi nelegale (se încalcă inclusiv normele de tehnică legislativă) și complet neconstituționale.

Iată un exemplu edificator în acest sens, care arată că ANCOM vrea să devină o instituție atotputernică și necontrolabilă, de tip stat în stat:

<Art. 4. – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 19 martie 2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

  1. La articolul 1, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:

„(11) În exercitarea atribuţiilor sale de reglementare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, activitatea ANCOM nu va fi îngrădită de nici o altă autoritate, aceasta fiind independentă decizional, organizatoric şi funcțional față de celelalte  autorități publice.”>

În concluzie, este exclusă introducerea în acest act normativ a unor prevederi neconstituționale, nelegale și abuzive.

 

Argumente suplimentare:

1) Nu este respectat Principiul precauției , dimpotriva se permite și chia facilitează juridic tehnologii dovedite a fi dăunătoare omului si mediului.

Prof. univ. dr. Mircea Duțu, Director al Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române consideră radiațiile electromagnetice „ecocid” și solicită aplicarea urgentă în România a Principiului Precauției în privința implementării 5G. ”[Este necesar un] control și supraveghere permanente a amplasării sistemelor de transmisie-recepție a semnalului GSM, precum și generarea unui contencios pe măsură. […] Într-o perspectivă mai largă, globală, s-ar putea avea în vedere inițierea unui proces internațional de recunoaștere și consacrare a unei noi crime contra umanității, cea de ecocid electromagnetic.”

Referințe online la:

1)https://www.juridice.ro/essentials/1133/poluarea-electromagnetica-o-forma-de-ecocid-consideratii-asupra-necesitatii-consacrarii-unei-noi-crime-impotriva-umanitatii; 2)https://www.juridice.ro/essentials/691/pentru-o-lege-inteligenta-privind-riscurile-sanitare-ale-campurilor-electromagnetice.

Consiliul Europei împreună cu mai multe guverne au emis acte normative prin care se limitează expunerea copiilor la tehnologii radiante fără fir (wireless). Actuala legislație este în flagrantă contradicție cu aceste măsuri, inclusiv cu aplicarea principiului precauției și a principiului ALARA (Rezoluția CE 1815/2011), motiv pentru care trebuie completată și actualizată.

Academia Română, în data de 27 august 2020, printr-un Comunicat de presă și-a manifestat preocuparea față de consecințele pe care utilizarea tehnologiei 5G ar putea-o avea asupra sănătății publice și consideră că este necesară aplicarea dispozițiilor din Rezoluția 1815 din 2011 a Consiliul Europei, care precizează: „se iau toate măsurile rezonabile pentru a reduce expunerea la câmpuri electromagnetice, în special la radiofrecvențele din telefoanele mobile, în particular a copiilor și tinerilor ce par a fi expuși riscului de tumori ale capului“ și solicită menținerea la „cel mai scăzut nivel cu putință“ (principiul ALARA) în ceea ce privește timpul de expunere, distanța și ecranarea.”

Din comunicatul Academiei Române:

„Atragem atenția că expunerea populației la radiația de radiofrecvențe de mare putere în Europa și, implicit, în țara noastră este deja o temă de dezbatere în lumea științifică la nivel mondial. Astfel, oamenii de știință avertizează că viitoarele stații 5G vor genera câmpuri electromagnetice de cca 100 de ori mai puternice decât cele ale generațiilor deja în funcțiune, dezvoltând practic un ocean artificial de radiații milimetrice de înaltă frecvență (30-300 GHz), cu imens potențial de risc, pe termen mediu, asupra vieții.

Organizația Mondială a Sănătății, Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului și alte autorități medicale internaționale clasifică câmpul electromagnetic produs de radiofrecvențe ca posibil carcinogen la om. În mod concret, radiațiile milimetrice se absorb la nivelul pielii, în profunzime de cca 1-2 mm, precum și la nivelul păturii superficiale a corneei, iar efectele locale se pot transmite prin mecanisme moleculare în restul organismului. Alături de riscul de cancer, literatura de specialitate semnalează, între altele, efecte precum stresul celular, lezări ale mecanismelor genetice, deficit de memorie și probleme ale procesului de învățare, tulburări neurologice.

Astfel, considerăm că, înainte de a introduce în funcțiune sistemul 5G, este absolut necesară o analiză științifică responsabilă, care să vizeze atât evaluarea riscurilor asupra sănătății oamenilor, cât și stabilirea standardelor de expunere maximă totală. În acest context, readucem în atenție Rezoluția 1815 din 2011 a Consiliul Europei, care precizează: „se iau toate măsurile rezonabile pentru a reduce expunerea la câmpuri electromagnetice, în special la radiofrecvențele din telefoanele mobile, în particular a copiilor și tinerilor ce par a fi expuși riscului de tumori ale capului“ și solicită menținerea la „cel mai scăzut nivel cu putință“ (principiul ALARA) în ceea ce privește timpul de expunere, distanța și ecranarea.

Avertizăm că implementarea tehnologiei 5G, fără o evaluare concretă a riscurilor și vulnerabilităților, poate avea grave consecințe asupra sănătății populației și poate genera prejudicii sensibil mai mari decât avantajele.”

De asemenea Academia Română a pus la dispoziție o bibliografie științifică pe care și-a fondat poziția transmisă prin comunicat publicată la adresa:

https://acad.ro/mediaAR/doc2020/b0902-Tehnologia5G-BibliografieStiitificaSelectiv.pdf.

2) Afectarea sănătății prin proliferarea unor tehnologii extrem de invazive excluse a fi supuse rigorilor legii

Dreptul la viață și integritate fizică și psihică și, implicit, la sănătate, garantat de art. 2 din Convenția Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18.05.1994 (publicat în M. Of. nr. 135/31.05.1994) și consacrat de art. 22, art. 34 și art. 35 din Constituția României, presupune și eliminarea din mediul biologic al individului a oricărui risc potențial pentru sănătatea și bunăstarea sa.

Radiațiile de la rețelele de comunicații electronice mobile afectează întreaga populație, în mod deosebit categoriile vulnerabile. Cu toate acestea, nici Ministerul Sănătății și nici Comisiile pentru sănătate din Parlament nu au fost incluse în procesul legislativ și nici nu au fost consultate. Acest aspect fiind deliberat exclus deși probele științifice și legislația europeană susțin că sănătatea publică este prioritară oricăror altor aspecte societale, ce se vor a fi introduse și reglementate.

Prevederile legate de sănătatea publică sunt insuficiente și total ineficiente, lipsind inclusiv avizul de la Ministerul Sănătății iar Comisiilor pentru sănătate nu li s-a cerut avizul (nici la Camera Deputaților nici acum, la Senat).

În România există tot mai mulți cetățeni afectați de radiațiile electromagnetice de radiofrecvență emise de rețelele de comunicații electronice mobile. Oamenilor le este încălcat DREPTUL LA SĂNĂTATE, VIAȚĂ ȘI INTEGRITATE FIZICĂ ȘI PSIHICĂ, prin expunerea involuntară, fără excepție, permanentă și omniprezentă a tuturor cetățenilor la radiațiile de radiofrecvență.

Actuala legislație împiedică în mare măsură constatarea oficială a acestor afecțiuni, tragerea la răspundere a celor vinovați, despăgubirea celor afectați și eliminarea problemelor din teritoriu. Eventualele procese pentru despăgubiri sau pentru eliminarea antenelor radiante durează mult, sunt costisitoare și, în general, se termină în defavoarea celor afectați.

Din acest motiv, un aspect important pe care îl solicităm să fie inclus în actualul proiect de lege este legat de măsuri concrete, eficiente și rapid aplicabile atunci când oamenii au probleme de sănătate de la radiații.

Nici actualul proiect de lege, la fel ca încercările anterioare, nu cuprinde prevederi suficiente și consistente legate de protecția sănătății publice și a mediului înconjurător.

3) Categoriile vulnerabile sunt complet ignorate în fața proliferării rețelelor de comunicații mobile și a tehnologiilor emergente acestora.

Menționăm invaliditatea generată de expunerea la radiații intense, permanente și omniprezente a categoriilor vulnerabile: copii, gravide, persoane cu peacemakers și implanturi medicale, bătrânii și bolnavii cronici, cei electrosenzitivi și cupluri care devin infertile.

Copiii sunt cei mai vulnerabili și afectați, ei absorb chiar și de 10 ori mai multe radiații decât adulții.

Fătul uman, copiii mici, vârstnicii, oamenii cu boli clinice, cu electrosensitivitate (boala cauzată de radiații de radiofrecvență) sau sisteme imunitare compromise sunt vulnerabili în mod particular.

În țările dezvoltate, autorităților care nu țin cont de dovezile științifice referitoare la efectele adverse ale radiațiilor emise de tehnologiile fără fir, PROLIFERATE MASIV PRIN REȚELELE 5G, li se pune în vedere de către instanțele de judecată că nu au luat în considerare baza amplă de dovezi științifice disponibile.

De exemplu, decizia Curții de Apel din SUA care a decis că Comisia Federală de Comunicații (FCC) nu a furnizat o explicație motivată pentru a stabili că liniile directoare actuale privitoare la expunerea populației la radiațiile de radiofrecvență, protejează în mod adecvat împotriva efectelor nocive ale acestor radiații.

Sursa:https://www.cadc.uscourts.gov/internet/opinions.nsf/FB976465BF00F8BD85258730004EFDF7/$file/20-1025-1910111.pdf.

În cauză s-au depus 11.000 de pagini de dovezi ale vătămărilor provocate de tehnologiile 5G și wireless, pe care FCC le-a ignorat, inclusiv dovezi ale unor boli deja existente pe scară largă.

Arhiva cu dovezile științifice este la:

https://ehtrust.org/environmental-health-trust-et-al-v-fcc-key-documents/.

Într-un caz care s-a petrecut la Școala Elementară Weston din Ripon, opt copii cu vârsta sub 10 ani, din aceeași școală elementară, au fost diagnosticați cu cancer, confirmând temerile părinților că un turn cu antene de telecomunicații de lângă școală e de vină. Fiecare copil avea diferite tipuri de cancer: creier, rinichi, ficat și limfom. Antenele a fost oprite, deși proprietarul susținea că nivelurile frecvenței radio erau de 100 de ori sub limita federală!

La noi în România, dacă copiii au probleme din cauza radiațiilor emise de antenele telecom, cine răspunde și în ce fel și cât de repede se vor demonta acele antene?

Legislația națională este cea stabilită în anul 2006 (Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 1193 din 29.09.2006 – Normele privind limitarea expunerii populației generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz), publicat în Monitorul Oficial al României nr. 895 din 03.11.2006, care transpune prevederi ale unei Recomandări a Consiliului Uniunii Europene: 519/1999).

Așadar, în anul 2006 s-au transpus pe plan național recomandări din anul 1999, când abia erau utilizabile comercial rețelele 2G şi 3G, nici vorbă de 5G. Tot din anul 2006 datează și Hotărârea nr. 1136 din 30.08.2006 privind cerințele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice.

Sursa: https://www.iprotectiamuncii.ro/legi/hg-1136-2006.pdf.

Referitor la radiațiile emise de echipamentele wireless, legislația românească reglementează sporul de toxicitate al angajaților statului, prin Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care se aplică funcționarilor publici, respectiv Parlamentului, Administrației Prezidențiale, autoritatea judecătorească, Guvernului, Ministerele, Consiliului Concurenței, Consiliilor locale etc.

De asemenea, în februarie 2020, serviciul de cercetare al Parlamentului European, EPRS, a publicat o notă [4], subliniind că „5G ar putea deveni un experiment în sănătatea populației, care riscă să încalce drepturile omului”.

Sursa:https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2020/646172/EPRS_BRI(2020)646172_EN.pdf.

4) Excluderea INSP din procesul de avizare a echipamentelor din rețelele 5G

În actualul proiect nu mai apare obligația obținerii avizului de sănătate de la INSP.

INSP trebuie sa poate sa retraga avizul daca populatai si anchetele DSP realizate in teren semnalaeaza afectarea sanatatii publice din cauza densitatii echipamentelor retelelor 5G, a amplasamentului , a aglomerarii campurilor electromagnetice in anumite zone

INSP poarte responsabilitatea pentru un aviz dat generic pe un echipament in conditiile in care instaltiile cuprin mai mute echipamente in zone restranse…ma refer aci in special la Punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă sunt echipamente de transmisie radio lipsite de standarde riguroase instalate atât în interiorul clădirilor publice aglomerate (amfiteatre școlare, muzee, stadioane, centre de conferințe, aeroporturi, stațiile de metrou, gările feroviare sau centrele comerciale ș.a.) cât și în  exteriorul acestora, inclusiv pe stâlpii de iluminat public, semafoare, panouri de afișaj sau stații de autobuz etc., adică EXACT ÎN IMEDIATA APROPIERE A OAMENILOR.

Aceste instalații pot opera semnale direcționate, concentrate inclusiv cu sute de fascicule de energie (beamforming specific 5G) simultane de la o singura antena MIMO sau massive MIMO care generează o radiație electromagnetică de radiofrecvență extrem de nocivă din multiple cauze precum: proximității, puterii densității câmpului electromagnetic generat prin focalizare, multiplexării frecvențelor radio, hiperdensității de conexiuni, cantităților imense de date transferate wireless. Astfel că, în funcție de numărul conexiunilor client din acea zona se generează cumulat o poluare electromagnetică extremă pe multiple frecvențe radio licențiate și nelicențiate, inclusiv pe frecvențe de ordinul zecilor de GHz.

În „legislația specială”, care este un regulament european de aplicare a unui singur articol din Codul European al Comunicațiilor Electronice, se admite faptul că în zone urbane se creează „o aglomerare” de astfel de echipamente care nu numai ca vor afecta din punct de vedere vizual ambientul ci vor afecta din multiple alte puncte de vedere precum:

– radiații extreme, dăunătoare sănătății publice, lucrătorilor și în mod special categoriilor vulnerabile (gravide, copii, bolnavi cronici, bolnavi cu implanturi, electro-hipersenzitivi etc);

– vulnerabilități cibernetice și implicit vulnerabilizarea rețelelor critice dependente;

– afectare structurilor de sprijin din proprietate publica si privata pe care sunt instalate;

– pericol de afectare a mediului natural inclusiv fondul arboricol urban;

– creșterea riscului de incendiu, dispozitivele consumă multă energie electrică și la temperaturi ambientale de peste 30 grade se încing și chiar iau foc împreună cu structurile de sprijin din proximitate.

Acestea sunt câteva dintre motivele pentru care aceste aparaturi și instalații de radioemisie („punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă”) trebuie autorizate legal, avizate, controlate de autoritățile specifice. Mai mult prezenta acestora trebuie semnalizată clar și vizibil publicului, iar puterea lor de emisie trebuie monitorizată permanent și comunicată publicului în timp real, după cum a menționat Comitetul Economic Social European și avizul CESE din 2021:

1.7 CESE recomandă ca toate stațiile de transmisie de frecvență radio și benzile de frecvență pe care funcționează acestea să fie inventariate, iar aceste informații să fie publicate în vederea unei mai bune gestionări teritoriale și a protejării intereselor cetățenilor, în special ale grupurilor vulnerabile (copii, femei însărcinate, bolnavi cronic, vârstnici, persoane electrohipersensibile). De asemenea, trebuie să se țină seama de sănătatea și securitatea lucrătorilor.

1.8 CESE sprijină ideea că echipamentele rețelelor 5G trebuie să fie proiectate, din fabrică, cu capacități de a furniza informații publice și în timp real asupra puterii de emisie și a altor parametri tehnici relevanți pentru organizațiile consumatorilor și pentru publicul interesat. Aceste date trebuie să fie centralizate, gestionate și divulgate de autoritățile competente.

1.9 CESE consideră că monitorizarea și controlul poluării electromagnetice trebuie să se desfășoare pe baza unei abordări științifice interinstituționale și interdisciplinare riguroase, sprijinite de furnizarea de echipamente moderne pentru măsurarea parametrilor rețelelor de comunicații electronice, astfel încât efectele cumulate pe perioade mai îndelungate să fie evidențiate și evaluate în mod corespunzător.

Sursa:https://webapi2016.eesc.europa.eu/v1/documents/EESC-2021-02341-00-00-AS-TRA-RO.docx/content.

5) Responsabilitatea juridică a DSP-urilor în ce privește daunele generate de proliferarea radiațiilor electromagnetice de radioftrecvență

trebuie precizat că DSP nu are prevăzut în legislația proprie sau în normele de aplicare faptul că atunci când este sesizată cu privire la efectele nocive ale radiațiilor neionizante de radiofrecvență trebuie să cheme altă instituție (de ex. ANCOM) care să efectueze măsurători sau să facă orice altceva în respectiva anchetă legată de sănătatea publică. Practic, DSP-urile trebuie să aibă propria dotare și expertiză în domeniu și să realizeze propriile măsurători ale radiațiilor.

Menționăm că în situația în care ANCOM este într-o eventuală culpă legată de funcționarea defectuoasă a unor echipamente radio din rețelele de comunicații electronice mobile (antene sau echipamente client), ANCOM nu mai are dreptul și nu mai poate fi solicitat să facă măsurători, deoarece ar fi în conflict de interese.

Aceste măsurători trebuie făcute de DSP, care are atribuții pentru protecția sănătății publice, inclusiv dacă sănătatea publică este afectată de radiațiile neionizante de radiofrecvență provenite de la dispozitivele wireless.

Iată o dovadă că ANCOM este cel care face măsurătorile, nu DSP sau altă structură din Ministerul Sănătății:

https://cnmrmc.insp.gov.ro/en/22-electromagnetism/53-masuratori-gradinita.

DSP trebuie să ia în calcul cu responsabilitate situațiile și precedentele în care oamenii au fost afectați de radiațiile neionizante de radiofrecvență.

Cazuri de recunoaștere prin decizii judecătorești a afectării sănătății de la radiațiile neionizante de radiofrecvență și impunerea remedierii situației:

Un orădean a înfruntat cu tenacitate compania Vodafone pentru desfiinţarea antenei de emisie-recepţie montate pe terasa blocului în care locuieşte. Sentinţa obţinută în februarie 2013 îi dă dreptate, instanţa acceptând, pentru prima oară în România, că emisiile antenelor GSM sunt nocive şi pot provoca cancer cerebral.

Sursa:http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-6/jos-antena-in-premiera-judecatoria-obliga-o-companie-de-telefonie-sa-si-demonteze-o-antena-de-pe-un-bloc-106241.html?mobile=no

Instanţa Tribunalului Bucureşti a obligat printr-o decizie definitivă operatorul Telekom Mobile SA să demonteze antenele GSM de pe un bloc din Sectorul 3 al capitalei. Totul, la cererea a doi bucureşteni, care au pretins în procesul deschis împotriva companiei de telefonie că antenele montate pe blocul lor le afectează sănătatea.

Sursa:/adevarul.ro/news/eveniment/sentinta-precedent-doi-bucuresteni-desfiinteaza-releele-gsm-blocul-locuiesc-1_5c1137dfdf52022f7563f64b/index.html;

În alt caz, instanţa a apreciat că dreptul la viaţă şi la integritate fizică, şi implicit la sănătate, garantat de art. 2 din Convenţia Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18.05.1994 (publicată în M. Of. Nr. 135/31.05.1994) şi consacrat de art. 22, art. 34 şi art. 35 din Constituţia României, presupune şi eliminarea din mediul biologic al individului a oricărui risc potenţial pentru sănătatea şi bunăstarea sa.

Sursa:https://adevarul.ro/locale/resita/locatarii-considera-antenele-gsm-afecteazasanatatea-cere-demontarea-lor-s-a-intamplat-resita-instanta-le-a-dat-castigde-cauza-1_58625f145ab6550cb8cfc487/index.html;

Exemple din jurisprudența internațională rezultată din litigiile privitoare la efectele nocive ale radiației wireless.

Timp de trei decenii s-au deschis procese în legătură cu tumorile cerebrale și uzul telefoanelor mobile. Prezentăm aici o mostră a câtorva cazuri înregistrate de-a lungul timpului. La finalul fiecărui exemplu am enumerat câteva reportaje despre litigiile pe seama radiațiilor de radiofrecvență.

Sursa:http://stop5gromania.ro/jurisprudenta-internationala-litigii-privitoare-la-radiatia-wireless/

Direcțiile de Sănătate Publică trebuie să contribuie la îmbunătățirea legislației în domeniul protecției sănătății publice în raport cu efectele nocive ale radiațiilor neionizante de radiofrecvență.

Pentru asta, toate DSP-urile trebuie să centralizeze experiența din teritoriu legată de cazurile persoanelor afectate de radiații neionizante și să propună soluții pentru corectarea și îmbunătățirea legislației în domeniu. Pentru ca acest demers să fie eficient, el trebuie gestionat de Compartimentul de evaluare a factorilor de risc din mediul de viaţă şi muncă, care are în atribuții supravegherea sănătății publice în raport cu radiațiile și deține laborator de igiena radiaţiilor.

6) Responsabilitatea pentru daunele generate de proliferarea rețelelor 5G

  • radiații extreme, dăunătoare sănătății publice, lucrătorilor și în mod special categoriilor vulnerabile (gravide, copii, bolnavi cronici, bolnavi cu implanturi, electrohipersenzitivi etc);
  • vulnerabilitati cibernetice și implicit vulnerabilizarea rețelelor critice dependente;
  • afectare structurilor de sprijin din proprietate publica si privata pe care sunt instalate;
  • pericol de afectare a mediului natural inclusiv fondul arboricol urban;
  • creșterea riscului de incendiu, dispozitivele consumă multă energie electrică și la temperaturi ambientale de peste 30 grade se incing și chiar iau foc împreună cu structurile de sprijin din proximitate.

Cine răspunde pentru probleme de sănătate cauzate de noile sisteme telecom, cum ar fi dureri de cap, probleme de vedere, tumori cerebrale și cancere? Toate aceste efecte sunt confirmate prin numeroase studii, făcute de-a lungul anilor pentru celelalte tehnologii care generează radiații neionizante.

Este aceasta o problemă a bugetului asigurărilor de sănătate și contribuabilii trebuie să cotizeze în plus pentru bolile provocate de instalațiile 5G?

O dovadă clară a dublului standard folosit de autoritățile române precum și a impactului negativ al radiațiilor de radiofrecvență asupra sănătății este faptul că diverși funcționari, inclusiv angajații din Parlamentul României, au spor de periculozitate datorită unei antene amplasate pe clădirea instituției.

După aceeași logică, întrebăm: ce sporuri ar trebui să fie plătite tuturor românilor care sunt afectați de antenele de telecomunicații amplasate pe blocuri, spitale, școli și pe alte clădiri publice?

Considerăm că este momentul ca operatorii tehnologiei 5G să răspundă pentru daunele provocate sănătății și pentru costurile care decurg din aceste probleme.

7) Invocarea unui potențial infringement nu justifică legiferarea fără respectarea Constituției și a legilor în vigoare

Nu se poate accepta cu orice preț o lege a comunicațiilor greșită și neconstituțională, chiar și sub pretextul transpunerii Codului european al comunicațiilor electronice.

Transpunerea Codului european al comunicațiilor electronice este întârziată din motive temeinice de invazivitate și dezechilibre majore la nivel legislativ, precum și la nivelul multisectorial al societății umane, de la sănătate publică la apărare națională. Astfel, în situația României aflându-se încă 18 țări membre din cele 27,  după cum urmează: Estonia, Spania, Croația, Irlanda, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Austria, Polonia, Portugalia, Slovenia, Slovacia și Suedia.

Așadar, datorită motivelor întemeiate, care necesită o analiză mai detaliată și mai multe studii de impact, nu se poate aplica vreun infringement legat de transpunerea Codului european al comunicațiilor electronice.

8) Prejudicierea bugetului de stat și a celor locale.

Trebuie luate în considerarea sumele imense de bani care s-ar cheltui pentru implementarea noilor tehnologii 5G și care, în mare măsură, pun presiune pe bugetul național și pe cele locale. Aceasta se datorează faptului că, în propunerea legislativă sunt prevăzute mult derogări de la plata taxelor și impozitelor de către firmele telecom.

            Acest proiect de lege NU a primit un acord explicit din partea administrațiilor locale. Din contră, există chiar și un litigiu, amintit în Expunerea de motive, la pag. 6: „Decizia președintelui ANCOM nr. 997/2018 face obiectul unui litigiu între Asociația Municipiilor din România și ANCOM”.

Sursa: http://portal.just.ro/2/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=200000000376150&id_inst=2.

Nemulțumirea Asociației Municipiilor din România s-a manifestat printr-un proces, pe care aceasta l-a și câștigat împotriva deciziei abuzive a ANCOM. Cu toate acestea, probabil datorită unor interese obscure, ANCOM scrie în Expunerea de motive a propunerii legislative că, chipurile, obiecția municipiilor „afectează claritatea și predictibilitatea cadrului legal privind accesul furnizorilor de rețele de comunicații electronice pe proprietatea publică sau privată.” Dar aceasta e tot numai în interesul firmelor telecom și în dauna comunităților locale. Claritatea și predictibilitatea unei legi trebuie să fie în spiritul corectitudinii și al dreptății, nu al intereselor unor firme care au foarte mulți bani.

Firmele telecom nu vor plăti taxe sau chirie pentru menținerea echipamentelor 5G pe proprietatea publică sau privată.

Prin faptul că firmelor telecom li se acordă dreptul de a beneficia gratuit de proprietatea publică sau privată se încalcă dreptul fundamental la proprietate și la decizie asupra ei.

Propunerea legislativă prevede facilități fiscale și de altă natură pentru industria de profil, complet nejustificate, discriminatorii și abuzive în raport cu toate celelalte firme, care trebuie să plătească aceste taxe.

Sunt absurde pretențiile firmelor telecom de a nu plăti taxe, deoarece corporațiile telecom nu pot fi favorizate din punct de vedere financiar.

Iată un exemplu de prevedere din propunerea legislativă prin care firmele telecom vor primi gratuitate în exploatarea rețelelor publice de comunicații electronice și a infrastructurii aferente. Autoritățile administrației publice centrale sau locale nu vor mai putea stabili tarife, taxe și orice alte sume pentru folosirea infrastructurii respective:

Art. 6, pct. 2, alin. (63) –  Furnizorii de  rețele  publice  de  comunicații electronice instalează și operează în mod gratuit puncte de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă pe, deasupra, în sau sub infrastructurile fizice proprietate  publică sau privată a statului sau unităților administrativ-teritoriale, autoritățile administrației publice centrale sau locale care administrează aceste bunuri ori entitățile care le au în proprietate, administrare, concesiune, închiriere ori folosință cu titlu gratuit neputând stabili tarife, taxe și orice alte sume pentru ocuparea și folosința acestor infrastructuri fizice.

O altă problemă legată de eludarea taxelor la bugetul central și la cele locale este gestul ANCOM de a elimina sau reduce la zero taxele pentru instalarea elementelor de infrastructură fizică pentru comunicațiile mobile (fără fir) de către firmele telecom. În acest sens, președintele ANCOM a dat Decizia nr. 997/2018 privind tarifele maxime care pot fi percepute pentru exercitarea dreptului de acces pe, deasupra, în sau sub imobilele proprietate publică:

„Art. 1. – (2) Pentru elementele de rețea de comunicații electronice și elemente de infrastructură fizică care nu sunt incluse în anexă, respectiv antene, cabinete, camere tehnice, camere de tragere, conducte, stații de bază, stâlpi, piloni, turnuri, alte echipamente și infrastructuri fizice suport, precum și pentru cablurile și cutiile pentru care se exercită un alt tip de acces decât cel prevăzut în anexă, tariful pentru exercitarea dreptului de acces pe, deasupra, în sau sub imobilele proprietatea publică nu poate depăși valoarea de zero lei.

Din acest motiv, trebuie să se precizeze clar în proiectul de lege că taxele nu pot fi eliminate, prin derogări făcute numai în favoarea operatorilor telecom. De asemenea, trebuie să se prevadă clar cuantumul minim al acestor taxe, corelat cu legislația și cu tarifele actuale în domeniu. În urma negocierii dintre proprietarii de drept ai bunurilor pe care se instalează elementele de infrastructură fizică și firmele comerciale care vor să facă asta pot rezulta sume convenite de comun acord, stipulate prin contracte comerciale, pe care statul nu are voie să le modifice sau să intervină în niciun fel.

Derogarea de la neplata taxelor este profund discriminatorie față de toate celelalte firme care sunt obligate să plătească taxele.

Orice discriminare este neconstituțională și este pe deplin interzisă.

Ajungem să ne întrebăm: cu ce drept au ei aceste pretenții și cum ar putea justifica discriminarea pe care o creează în raport cu toate celelalte firme și cetățeni?

Nu s-au făcut studii de impact bugetar al cheltuielilor.

Nu se precizează sursa de finanțare sau de compensare a cheltuielilor.

Nu se pot face investiții sau derogări financiare dacă nu se precizează clar sursa de finanțare sau de compensare a veniturilor scăzute la bugetele locale.

Unul din modurile prin care ANCOM încearcă să prejudicieze bugetul de stat este prin atribuirea proprie, în bugetul ANCOM a sumelor și a creanțelor care se încasează din tarife, bani obținuți din licitații, contravenții etc.

Reamintim că toate resursele exploatate de industria telecom (frecvențele radio, datele, imobilele, diverse infrastructuri, mobilierul stradal etc.) sunt proprietate publică sau privată a statului român (adică a poporului român), nicidecum ale unei instituții (cum ar fi ANCOM). Din acest motiv, banii proveniți din activitățile telecom legate de aceste bunuri naționale sunt ai bugetului de stat, nu ai ANCOM.

„45. La articolul 14, alineatele (2) şi (21) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(2) Sumele încasate din sursele prevăzute la alin. (1) se rețin integral ca venituri proprii, cu titlu permanent, la dispoziţia ANCOM și vor fi  folosite în conformitate cu prevederile bugetului de venituri și cheltuieli. Creanțele prevăzute la alin. (1) sunt creanțe bugetare asimilate creanțelor fiscale și se administrează de ANCOM, fiind aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.”

9) Ingerințele în legislația și treburile administrației publică

ANCOM nu a ținut cont de solicitările și necesitățile comunităților locale, exprimate prin cererile administrațiilor publice locale.

Autoritățile locale vor fi obligate să permită operatorilor telecom accesul fără autorizație în păduri, pășuni, spații verzi, clădiri publice și private, monumente, rezervații protejate etc. Mai mult, operatorii telecom nu vor mai plăti chirii sau alte taxe pentru echipamentele instalate, deși ei prestează o activitate comercială, din care câștigă foarte mulți bani.

În acest context, o altă procedură nefirească care se vrea a fi introdusă prin acest proiect de lege este „adoptarea tacită a autorizațiilor”. Obligația instituită autorităților publice locale de a permite operatorilor telecom accesul și efectuarea unor lucrări fără autorizație, se face fie direct, fie prin unele măsuri ilicite, cum ar fi adoptarea tacită, după un termen foarte scurt (de doar cinci zile), a cererilor și avizelor formulate de operatorii telecom. Aceasta înseamnă că, dacă, indiferent de motiv, funcționarii dintr-o primărie nu dau un răspuns cererilor în acest termen foarte scurt, firmele telecom vor avea dreptul să amplaseze, instaleze, modifice etc. propriile echipamente, fără aviz sau fără vreo posibilitate de control din partea autorității locale. Aceasta mai înseamnă și că autoritățile nu mai pot refuza cererea după acest termen foarte scurt, chiar dacă au motive întemeiate pentru aceasta, deoarece avizul a fost „adoptat tacit”.

Procedura de autorizare a unei lucrări este un proces complex, care diferă de la o situație la alta, adeseori în mod semnificativ. În procedura de autorizare, autoritățile publice fac mențiuni specifice atât situației cât și lucrării, iar toate acestea nu pot fi posibile dacă autorizarea se face tacit.

Adoptarea tacită a autorizațiilor ar urma să aibă ca efect eludarea procedurilor legale, obligatorii, mai ales într-o lucrare de un asemenea calibru și complexitate, fiind afectat în primul rând mediul de viață sănătos și echilibrat.

Drept exemplu, poate fi considerată situația în care proprietarii de rețele de comunicații depun dintr-o dată foarte multe cereri de autorizare, iar administrația publică nu poate să le soluționeze în timpul scurt stipulat în proiectul de lege. În acest caz, în mod evident, vina nu este a administrației publice, deoarece nu are timpul efectiv să rezolve un număr așa mare de cereri, foarte repede, ceea ce înseamnă că nu poate fi pusă vreo culpă în sarcina autorității competente. În acest caz, ideea de adoptare tacită se îndepărtează de la spiritul Legii nr. 486/2003, care urmărește sancționarea funcționarilor publici care nu-și fac datoria, nu a autorităților publice care sunt în unele cazuri depășite de situație.

Prin prevederile acestui proiect de lege se elimină și posibilitatea autorităților care reglementează instalarea rețelelor de comunicații de a refuza motivat cererile de autorizare. Practic, se menționează doar situația în care cererea se poate refuza din cauză că dosarul depus de solicitant este in­complet. Astfel, dacă autoritatea publică are motive întemeiate să nu acorde o autorizație și totuși o acordă, înseamnă că încalcă legea actuală, ca să respecte prevederile acestui proiect de lege. Iar dacă respectă legea actuală și nu acordă autorizația, încalcă prevederile acestui proiect. Cu alte cuvinte, se creează o situație absurdă, în care, orice variantă ar aborda, autoritățile încalcă legea.

De asemenea, autoritățile publice trebuie să poată opri oricând și legal funcționarea instalațiilor de comunicații, dacă au motive întemeiate, indiferent de natura acestora. De exemplu dacă oamenii acuză probleme de sănătate.

Toate procedurile de autorizare și verificare a lucrărilor trebuie să fie efectuate pentru orice fel de instalații de comunicații electronice, indiferent de dimensiunea sau caracteristicile lor. Aceasta deoarece, prin proiectul de lege se vrea eludarea procedurilor de autorizare pentru anumite categorii de echipamente, considerate de mică amploare sau standard. Acest lucru nu poate fi posibil, deoarece legislația românească nu face nici o diferență, în procesul de autorizare, între caracteristicile instalațiilor supuse reglementării. Ca exemplificare, prezentăm prevederile disonante cu legislația în vigoare a art. 29 alin. (1): „Furnizorii de rețele de comunicații electronice, respectiv operatorii de infrastructură de comunicații electronice au dreptul să execute lucrări de mică amploare fără a fi necesară emiterea unei autorizații de construire sau de desființare, numai după întocmirea unei documentații și transmiterea unei notificări către primarul unității administrativ-teritoriale în raza căreia urmează să fie executate lucrările.”

            O dovadă în plus este și următorul extras din Expunerea de motive a proiectului de lege: „Eliminarea anumitor restricții privind instalarea unor elemente ale rețelelor de comunicații electronice este esențială pentru furnizarea către utilizatorii finali a noii tehnologii de comunicații mobile. În acest sens, pentru a facilita implementarea noilor tehnologii, proiectul de act normativ completează legislația actuală privind accesul furnizorilor de rețele publice de comunicații electronice la infrastructurile fizice, prin stabilirea instalării și operării în mod gratuit a punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă pe infrastructurile fizice proprietate publică sau privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale. Gratuitatea instalării are în vedere, în primul rând, infrastructurile fizice care constituie mobilierul stradal, precum stâlpii de iluminat public, semnele de circulație, semafoarele, panourile și stațiile de autobuz, de tramvai, metrou ori a altor mijloace de transport în comun. Se vor instala gratuit inclusiv branșamentele la rețeaua de distribuție a energiei electrice, necesare pentru funcționarea punctului de acces, cât și elementele de rețea sau infrastructură fizică necesare pentru conectarea acestor puncte fie la segmentul de transport, fie la cel de distribuție, dintr-o rețea publică de comunicații electronice.”

În Codul administrativ la art. 86 alin. (2) este prevăzut: „Autorităţile administraţiei publice centrale iniţiatoare ale unui proiect de act normativ au obligaţia să consulte structurile asociative prevăzute la alin. (1), cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de supunerea spre adoptare/aprobare a oricărui proiect de act normativ care priveşte în mod direct administraţia publică locală şi/sau care are impact asupra colectivităţilor locale. În cazul proiectelor de acte normative cu caracter urgent, termenul poate fi redus la 10 zile lucrătoare.”

Conform H.G. nr. 521 din 9 iunie 2005, art. 3 alin. 4) – Odată cu transmiterea proiectelor de acte normative, autoritățile administrației publice centrale inițiatoare sunt obligate să informeze structurile asociative ale autorităților administrației publice locale cu privire la elementele de identificare a persoanelor sau, după caz, a structurilor pentru relația cu mediul asociativ ori a structurilor care asigură procedura de consultare, care pot oferi relații cu privire la proiectul actului normativ respectiv, precum și adresele la care se primesc punctele de vedere.

(5) Conducătorii autorităților publice centrale sunt obligați să desemneze, prin ordin, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, persoanele sau, după caz, structurile care asigură procedura de consultare, prevăzute la alin. (4).

Observăm faptul că la întocmirea acestei propuneri legislative nu s-a ținut cont de procedurile normale și legale care trebuiau îndeplinite. De exemplu, nu s-au făcut consultări corespunzătoare cu administrațiile locale, rezultatul nefast fiind că ele nu cunosc prevederile acestui proiect de lege și nu știu cum le va afecta.

Mai mult, nu există o poziție oficială referitoare la acest proiect de lege a structurilor asociative ale administrației publice locale: Asociaţia Comunelor din România, Asociaţia Oraşelor din România, Asociaţia Municipiilor din România, Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România și alte forme asociative de interes general, constituite potrivit legii.

10) Primăriilor li se îngrădește autonomia administrativă și li se pun diverse sarcini operaționale și, cel mai grav, financiare.

De exemplu, primăriile vor trebui să plătească curentul pentru antenele montate pe infrastructura stradală publică, deși profitul din această activitate economică va fi numai al firmelor telecom.

Un alt exemplu îl reprezintă prevederile propunerii legislative care încalcă flagrant DREPTUL LA PROPRIETATE PUBLICĂ ȘI PRIVATĂ, prin vicierea consimțământului primarilor. La fel este și Decizia ANCOM nr. 997/2018 care permite companiilor de comunicații, în special celor de comunicații mobile, să aibă acces GRATUIT pe proprietățile publice, restrângând astfel, în mod abuziv, dreptul de gospodărire și de autonomie administrativă a autorității locale.

Legea fundamentală – Constituția României garantează dreptul la proprietate (art. 44, alin. 2 – Proprietatea privată este garantată și ocrotită de lege).

Iată câteva exemple de articole din proiectul de lege care lezează drepturile autorităților locale și le împiedică să-și exercite autonomia locală: art. 6 pct. 6 și pct. 146, art. 10 alin. (2), articolele 11, 17, 25, 28, 32, 35 etc.

Alte prevederi împiedică autoritățile locale să dispună de bunurile lor publice și private, mobile și imobile: articolele 6, 9, 10, 15, 22, 23, 29, 37 etc.

În Codul administrativ la art. 84 alin. (4) este prevăzut: „Autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea, competenţa şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului, municipiului sau judeţului, după caz.

(5) Autonomia locală garantează autorităţilor administraţiei publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice.”

Premeditarea ingerinței în autonomia administrativă este recunoscută chiar la nivel central, prin actele normative emise de ANCOM împreună cu Guvernul României. Astfel, în H.G. nr. 429/2019 referitor la Strategia 5G pentru România se menționează următoarele: „Crearea de aranjamente speciale sau exclusive pentru accesul la infrastructuri esenţiale pentru 5G în scopul extragerii de rente sau construcţia de reţele 5G private (pentru uz propriu) de către autorităţile publice locale în centrele marilor aglomerări urbane, pot frâna dezvoltarea reţelelor 5G.” În acest fel, li se impun comunităților locale și administrațiilor acestora prevederi și norme cu care ele nu sunt de acord.

Sursa: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/217892.

11) Punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă trebuie supuse licențierii sociale de către comunitățile locale deoarece sunt invazive și nesigure.

Punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă sunt elemente specifice generației 5G de comunicații electronice mobile. Pentru instalarea și punerea lor în funcțiune sunt necesare lucrări complexe, deși sunt prezentate în mod înșelător de cei care le promovează ca fiind sisteme de dimensiuni mici, cu rază mică de acțiune, cu puteri mici de emisie și cu amprentă mică din punct de vedere al radiației emise.

Din aceste motive, industria telecom vrea ca aceste componente nocive de rețea să fie implementate fără autorizare, fără plata chiriilor pentru spațiile pe care le ocupă, fără să primească avize de sănătate sau de mediu și chiar fără a plăti consumul propriu de energie electrică. Și toate acestea în ciuda faptului că operatorii telecom obțin un profit imens de pe urma lor.

Punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă sunt nestandardizate, periculoase, păguboase din perspectiva costurilor de exploatare, sunt extrem de invazive, atât în interiorul cât și exteriorul spațiilor publice, precum și în interiorul mijloacelor de transport în comun. De asemenea, ele sunt extrem de nesigure din punct de vedere tehnic (fiabilitate redusă, insecuritate cibernetică, vulnerabilități la fenomenele meteo etc.), punând în pericol serviciile care sunt cu adevărat de utilitate publică.

Din aceste motive se impune licențierea socială pentru instalarea și operarea punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă. Este necesar ca fiecare comunitate locală să decidă dacă își asumă sau nu riscurile și costurile implementării unor asemenea tehnologii, care sunt omniprezente în spațiul public dar insuficient reglementate, neomologate, încă în stadiu experimental, invazive şi nesigure, inclusiv din perspectiva securității  naționale.

Punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă NU SUNT MICRO-LUCRĂRI și nu pot fi încadrate sub nicio formă și pentru niciun motiv în categoria lucrărilor de mică amploare prevăzute la alin. 1, pentru care nu ar fi necesară obținerea autorizațiilor de construire sau de desființare.

Aceste puncte de acces precum și lucrările aferente lor nu pot fi încadrate împreună cu micro-lucrări sau cu lucrări de mică amploare deoarece punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă sunt lucrări complexe și cu impact semnificativ în urma instalării. Ele includ diferite elemente operaționale, cum ar fi o unitate de prelucrare a semnalelor, o unitate de radiofrecvență, un sistem de antene (de exemplu antene massive MIMO și MIMO), conexiuni prin cablu, carcasă și alte accesorii. În unele cazuri, sistemul de antene sau anumite elemente ale acestui sistem ar putea fi instalate separat de celelalte elemente ale punctului de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă și ar putea fi conectate prin unul sau mai multe cabluri dedicate, ceea ce implică o amprentă și invazivitate sporită la nivelul habitatului uman. Toate aceste caracteristici arată în mod clar că punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă nu sunt nici micro-lucrări și nici lucrări de mică amploare sau standard.

Inclusiv în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1070 este prevăzut că punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă nu trebuie să li se aplice regimul de instalare care să nu necesite autorizații: „(13) Întrucât este prevăzută dezvoltarea în continuare a standardelor relevante, dacă acestea trebuie să acopere punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă care utilizează sisteme de antene active, acestor puncte de acces nu ar trebui să li se aplice, în această etapă, regimul de instalare care să nu necesite autorizații.

Sursa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32020R1070

Punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă sunt incluse în acest proiect de lege la alte articole, cum ar fi: art. 6, art. 7 alin. (2) și (3), art. 27, art. 365 etc. Din acest motiv ele vor fi reglementate la acele articole.

Punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă sunt echipamente de transmisie radio lipsite de standarde riguroase instalate atât în interiorul clădirilor publice aglomerate (amfiteatre școlare, muzee, stadioane, centre de conferințe, aeroporturi, stațiile de metrou, gările feroviare sau centrele comerciale ș.a.) cât și în  exteriorul acestora, inclusiv pe stâlpii de iluminat public, semafoare, panouri de afișaj sau stații de autobuz etc., adică EXACT ÎN IMEDIATA APROPIERE A OAMENILOR.

12) Rețelele de comunicații electronice NU sunt bunuri de utilitate publică.

Rețelele de comunicații electronice NU SUNT bunuri de utilitate publică NU pot fi favorizate cu orice preț. Ele nu pot fi puse mai presus de siguranța națională, de respectarea normelor de ordine publică sau înaintea interesului public ori a respectării statului de drept, așa cum se încearcă în multiple rânduri, prin prezentul proiect de lege.

Legea referitoare la serviciile de utilități publice nu prevede și nu menționează absolut nimic despre rețelele de comunicații electronice. Conform art. 1, lit. (2) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, serviciile comunitare de utilități publice asigură satisfacerea nevoilor esențiale de utilitate și interes public general. Acestea sunt: alimentarea cu apă, canalizarea și epurarea apelor uzate, colectarea, canalizarea și evacuarea apelor pluviale, producția, transportul, distribuția și furnizarea de energie termică în sistem centralizat, salubrizarea localităților, iluminatul public, administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, precum și altele asemenea, transportul public local și NICIDECUM rețele de comunicații electronice.

Mai mult, rețelele de comunicații mobile, nefiind bunuri de utilitate publică, nu pot fi reglementate prin legi sau prevederi speciale și nu pot face obiectul unor derogări unilaterale sau exclusive. În legislația europeană, la care și România este parte, se menționează că sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri. Asta înseamnă că ele nu pot face obiectul unor reglementări legislative speciale sau anticoncurențiale.

Nici în Uniunea Europeană rețelele de comunicații mobile NU sunt considerate bunuri de utilitate publică, legislația europeană consacrând astfel numai ceea ce statele membre clasifică legal ca fiind de interes general/de utilitate publică. În România, legea care reglementează acest domeniu (Legea nr. 51/2006), nu clasifică în niciun fel aceste rețele ca fiind de utilitate publică.

13) Afectatarea siguranței juridice și a serviciilor de transporturi aeriene si feroviare

O mare problemă o reprezintă amplasarea unei hiperdensitati de elemente de infrastructura de comunicații electronice fără fir radiative în preajma aeroporturilor și gărilor, elemente radiative care care operează și agregă pe multiple frecvențe radio de la 700 MHz la zeci de Gigahertz care nu numai ca produc poluare electromagnetică puternic sporită nocivă pasagerilor și lucrătorii în domeniu, ci și interferează cu aparaturile de bord ale aeronavelor și echipamentelor feroviare, favorizand astfel accidente.

Serviciile de transport sunt servicii de utilitate publica care vor fi puse in pericol de niște servicii care nu sunt de utilitate publica din cauza invazivitatii ieșite din comun ale acestor servicii și bineînțeles din cauza multitudinii de vulnerabilități cibernetice care nu își găsesc soluționare tehnica și care efectiv periclitează rețetele critice în contextul în care criminalitatea cibernetica este extremă si sofisiticată

La art. 20, în zona de siguranță și în zona de protecție a infrastructurii feroviare este complet interzisă instalarea oricărui obiect sau dispozitiv, indiferent de natura sau scopul lui. Se petrec prea multe accidente feroviare pentru a-și permite cineva să riște în acest fel!

            „Art. 20. – (1) Amplasarea infrastructurii fizice necesare susținerii rețelelor de comunicații electronice în zona de siguranță și în zona de protecție a infrastructurii feroviare se face în condițiile stabilite prin contractul privind exercitarea dreptului de a efectua lucrări de construcții și cu avizul Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor.

(2) Avizul prevăzut la alin. (1), respectiv avizul nefavorabil, se va emite în termen de 15 zile de la depunerea de către furnizorul de rețele de comunicații electronice, respectiv de către un  operator de infrastructură de comunicații electronice a unei cereri în acest sens, însoțită de proiectul tehnic al lucrărilor de construcții ce urmează să fie executate în zona de protecție sau în zona de siguranță a infrastructurii feroviare.”

            La fel și la articolul 21, nu se poate periclita siguranța cetățenilor prin amplasarea de rețele de comunicații electronice, oriunde și oricum.

Art. 21. – (1) Amplasarea infrastructurii fizice necesare susținerii rețelelor de comunicații electronice în zonele afectate de servituți aeronautice se face în condițiile stabilite în contractul, respectiv hotărârea judecătorească privind exercitarea dreptului de a efectua lucrări de construcții și cu avizul Autorității Aeronautice Civile, emis în condițiile legii.

(2) Amplasarea infrastructurii fizice necesare susținerii rețelelor de comunicații electronice în zonele de siguranță maritimă, în zonele de siguranță și protecție a căilor navigabile interioare se face cu avizul administrațiilor portuare și/sau de căi navigabile interioare și cu aprobarea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor.

(3) În zonele de siguranță și protecție a căilor navigabile interioare nu pot fi instalate elemente de infrastructură fizică necesare susținerii rețelelor de comunicații electronice care:

  1. a) restrâng ampriza căilor navigabile;
  2. b) limitează înălțimea de navigație în acel sector;
  3. c) periclitează siguranța navigației, inclusiv prin reducerea vizibilității;
  4. d) interferează cu aparatura utilizată pentru desfășurarea navigației în condiții de siguranță.

(4) Furnizorii de rețele de comunicații electronice, respectiv operatorii de infrastructură de comunicații electronice, au obligația de a marca și semnaliza infrastructura fizică instalată în zonele de protecție maritimă și în zonele de siguranță și protecție a căilor navigabile interioare, conform regulilor privind semnalizarea de navigație, precum și obligația de a asigura vizibilitatea semnelor și marcajelor respective și de a le menține în funcțiune pe cheltuiala lor.”

Referitor la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române și reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 septembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare,

  1. După alineatul (4) al articolului 111 se introduce un nou alineat, alin. (41), cu următorul cuprins:

„(41) Compania națională care administrează infrastructura feroviară are obligația de a acorda, în condițiile legii, furnizorilor de rețele de comunicații electronice drept de acces asupra infrastructurii feroviare publice în vederea executării de lucrări de construcții pentru instalarea infrastructurii fizice necesare susținerii rețelelor de comunicații electronice sau a elementelor de rețea.”

  1. După alineatul (5) al articolului 111, se introduce un nou alineat, alin. (51), cu următorul cuprins:

„(51) Contractul prin care se acordă drept de acces furnizorilor de rețele de comunicații electronice la infrastructura fizică de transport a căilor ferate se încheie conform dispozițiilor Legii nr. 159/2016 privind regimul infrastructurii fizice a rețelelor de comunicații electronice, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru reducerea costului instalării rețelelor de comunicații electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 25 iulie 2016, cu completările ulterioare.”

14) Întelegerea și transpunerea eronată a legislației europene privitoare la 5G

Reamintim Comisiei faptul că deși o parte din funcționarii publici implicați și unii parlamentari pretind și chiar dezinformează public că această propunere legislativă este transpunerea Directivei Codului european al comunicațiilor electronice, acest proiect se concentrează pe foarte multe alte prevederi care nu se regăsesc în Directiva europeană invocată, unele fiind chiar în contradicție cu legislația europeană. Aceste prevederi cu „specific național” sunt total lipsite de fundamentare și de proporționalitate în raport cu nevoile curente ale României în materie de comunicații electronice și sunt vădit neconstituționale și nedemocratice.

Transpunerea Codului european al comunicațiilor electronice este întârziată de marea majoritate a statelor membre UE din motive temeinice de invazivitate și dezechilibre majore la nivel legislativ, precum și la nivelul multisectorial al societății umane, de la sănătate publică la apărare națională. Astfel, în situația României aflându-se încă 18 țări membre din cele 27,  după cum urmează: Estonia, Spania, Croația, Irlanda, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Austria, Polonia, Portugalia, Slovenia, Slovacia și Suedia.

Raportul Curții Europene de Conturi menționează foarte clar că legislația europeană privitoare la 5G nu constă în regulamente obligatorii direct aplicabile ci doar în două directive ce necesită a fi transpuse legislativ doar cu respectarea supremației și suveranității Constituției României deoarece riscurile și daunele vor fi suportate de statele membre. Aceste riscuri si amenintari evidentiate de Curtea Europeană de Conturi sunt: Riscuri la adresa confidențialității,  Amenințări la adresa securității naționale, Dependența de lanțul de aprovizionare, Atacuri cibernetice, Efecte negative asupra sănătății, Pierderi de locuri de muncă din cauza creșterii eficienței.

Sursa: pag. 53

https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR22_03/SR_Security-5G-networks_RO.pdf.

Această propunere legislativă, în forma actuală nu se referă exclusiv și nu garantează transpunerea Directivei privind Codul european de comunicații electronice, pentru care s-a emis notificarea Comisiei Europene, transmisă pe 23.09.2021, care prevede termenul de două luni, termen de altfel depășit în prezent.

Sursa: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/RO/IP_21_4612.

Multe prevederi din proiectul de lege nu se regăsesc în Codul european al comunicațiilor electronice ci sunt prevederi neconstituționale, emise de ANCOM și de Guvernul României. De exemplu, niciun document, Regulament sau Directivă UE și nici Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1070 al Comisiei din 20 iulie 2020 de specificare a caracteristicilor punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă sau art. 57 alin. (2) din Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a Codului european al comunicaţiilor electronice, invocate la alin. (64), nu prevăd niciun fel de gratuități pentru conectare a punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă sau pentru instalarea branșamentelor necesare la reţeaua de energie electrică, menționate la alin. (64) din actualul proiect de lege.

Asta înseamnă că, sub pretextul implementării Codului european al comunicațiilor electronice, ANCOM încearcă să legifereze prevederi care sunt strict în interesul corporațiilor telecom și în detrimentul cetățenilor, autorităților locale și a bugetului de stat. Practic, firmele de comunicații, prin intermediul slugărniciei ANCOM, au pretenția de a nu plăti taxe și impozite locale și naționale, deși ele prestează o activitate economică din care câștigă sume fabuloase de bani. Exact la asta se referă unele derogări de la alte legi, făcute cu dedicație pentru industria telecom și în defavoarea tuturor celorlalte firme. Derogări pe care comisiile parlamentare nu le-au amendat în niciun fel, deși li s-a semnalat această problemă în mod repetat. Reamintim că discriminările de orice fel, inclusiv între firme sunt complet interzise și neconstituționale;

Subliniem faptul că multe țări membre ale UE sunt precaute la proliferarea tehnologiei nocive 5G și de aceea amână implementarea în legislația națională a unor prevederi ale Directivei privind Codul european de comunicații electronice. Aceste preocupări se reflectă atât în dezbaterile din cadrul Parlamentului European cât și la nivelul Comisiei Europene.

Transpunerea Codului european al comunicațiilor electronice este întârziată din motive temeinice de invazivitate și dezechilibre majore la nivel legislativ, precum și la nivelul multisectorial al societății umane, de la sănătate publică la apărare națională. Astfel, în situația României aflându-se încă 18 țări membre din cele 27,  după cum urmează: Estonia, Spania, Croația, Irlanda, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Austria, Polonia, Portugalia, Slovenia, Slovacia și Suedia.

Așadar, datorită motivelor întemeiate, care necesită o analiză mai detaliată și mai multe studii de impact, nu se poate aplica vreun infringement legat de transpunerea Codului european al comunicațiilor electronice.

Prezentăm principalele prevederi ale Directivei privind Codul european de comunicații electronice. Dacă se dorește o transpunere corectă a acestei Directive e necesară și suficientă implementarea acestor aspecte. În actuala propunere legislativă ele sunt introduse doar parțial. Mai mult, apar prevederi diferite de ceea ce cere Codul european și chiar contradictorii lui. Acestea sunt introduse în mod abuziv de ANCOM, în interesul firmelor telecom dar în detrimentul și prin discriminarea tuturor celorlalte sectoare economice, instituții, firme și cetățeni.

Așadar, normele cerute de Directiva europeană sunt:

  • Norme clare și favorabile incluziunii privind drepturile utilizatorilor finali – aceleași norme se aplică în întreaga Europă, convergând către o piață unică incluzivă;
  • O mai bună calitate a serviciilor – consumatorii se pot bucura de viteze de conectare mai mari și de o acoperire mai mare întrucât codul încurajează concurența în materie de investiții, în special în rețelele de foarte mare capacitate, inclusiv în rețelele 5G;
  • Armonizarea normelor – codul sporește previzibilitatea în materie de reglementare, inclusiv în ceea ce privește asignarea spectrului de frecvențe radio;
  • Protecția consumatorilor – codul le aduce beneficii consumatorilor și îi protejează, indiferent dacă utilizatorii finali comunică prin intermediul serviciilor tradiționale (apeluri, SMS-uri) sau al serviciilor web;
  • Corectitudine – codul asigură egalitatea de tratament pentru toți actorii din sectorul serviciilor de telecomunicații, indiferent dacă aceștia sunt tradiționali sau folosesc servicii bazate pe aplicații.

Sursa: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/RO/IP_21_4612.

Directivele europene invocate în motivarea acestui proiect de lege NU impun norme legislative ci doar stabilesc obiective pentru țările membre.

Deși o parte din funcționarii publici implicați și parlamentari pretind și chiar dezinformează public că această propunere legislativă este transpunerea Directivei Codului european al comunicațiilor electronice, acest proiect se concentrează pe foarte multe prevederi care nu se regăsesc în Directiva europeană invocată, unele fiind chiar în contradicție cu legislația europeană. Aceste prevederi cu „specific național” sunt total lipsite de fundamentare și de proporționalitate în raport cu nevoile curente ale României în materie de comunicații electronice și sunt vădit neconstituționale și nedemocratice. Ele sunt strecurate subversiv sub niște formulări evazive, pe care le regăsim la art. 1 din proiectul de lege:

„b) stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării rețelelor de comunicații electronice;

  1. c) stabilirea unor măsuri de facilitare a supravegherii pieței echipamentelor radio și aparatelor;
  2. d) stabilirea cadrului de comunicare a documentelor prin intermediul serviciului „My ANCOM”.

ANCOM, inițiatorul și cel care a redactat de facto această propunere legislativă, nu numai că își acordă puteri sporite și discreționare prin astfel de prevederi, dar legiferează astfel abuzurile din teren la adresa cetățenilor și comunităților locale (vezi litigiul cu Asociația Municipalităților din România). ANCOM a patronat până acum astfel de abuzuri și intenționează să o facă și la 5G, împotriva interesului național, împotriva securității naționale și a siguranței cetățenilor și prin vădita părtinire a industriei comunicațiilor mobile.

Aspecte foarte importante legate de legislația europeană pentru rețelele de comunicații electronice se regăsesc în recentul Raport al Curții Europene  de Conturi. El a fost elaborat în data de 15.12.2021 și prezintă aspecte relevante, care practic responsabilizează statele membre cu privire le eventualele daune/consecințe/amenințări generate de implementarea 5G. Astfel, Comisia pentru afaceri europene trebuie să ia în considerare cu responsabilitate semnalele transmise de Curtea Europeană de Conturi și răspunsurile Comisiei Europene la recomandările Curții.

Mai jos găsiți extrase din raportul Curții Europene de Conturi, fără alte interpretări, pe care Comisia pentru afaceri europene din Senat trebuie sa le ia în considerare:

– Există o amenințare potențială și la adresa confidențialității și a vieții private, deoarece operatorii de telecomunicații își externalizează adesea datele către centre de date. Există un risc ca, prin utilizarea tehnologiei 5G, aceste date să fie stocate pe echipamente ale furnizorilor de 5G situate în țări din afara UE, cu niveluri de protecție juridică și de protecție a datelor diferite față de cele din UE.

– Cadrul de politică referitor la 5G și la securitatea 5G este compus atât din hard law, adică instrumente care sunt obligatorii din punct de vedere juridic și executorii (de exemplu, regulamente), cât și din soft law, instrumente juridice fără caracter obligatoriu (cum ar fi comunicările Comisiei). Cadrul juridic și de politică este prezentat în anexa III, iar principalele documente de politică, precum și cele mai importante obiective sunt prezentate în figura 2.

– Criteriile incluse în setul de instrumente formează un cadru operațional util pentru evaluarea profilului de risc al furnizorilor, într-un mod coordonat între toate statele membre. Totuși, efectuarea acestor evaluări rămâne o responsabilitate națională.

– Rețelele 5G funcționează în principal pe bază de software. Faptul că unii furnizori își desfășoară activitatea în baza legislațiilor unor țări din afara UE poate fi deosebit de îngrijorător în cazul în care și centrele de control pentru acest software sunt situate în afara UE, cu consecința potențială ca utilizatorii din UE să fie supuși unei legislații din afara UE.

– De exemplu în anul 2015, Curtea Europeană de Justiție a invalidat instrumentul juridic aplicabil la momentul respectiv pentru schimbul de date cu Statele Unite, și anume Acordul privind „sfera de siguranță”, iar ulterior, în anul 2020, a statuat că „Scutul de confidențialitate” – care a înlocuit Acordul privind sfera de siguranță – nu oferea o protecție adecvată pentru cetățenii UE. În prezent, nu există o decizie care să stabilească caracterul adecvat pentru Statele Unite. La un nivel mai general și dincolo de existența unui regim de protecție a datelor, este important să se țină seama de cadrul juridic și instituțional mai larg, inclusiv, de exemplu, de respectarea statului de drept și de modul în care este asigurată independența justiției.

– De asemenea, Comisia a mandatat ENISA să dezvolte sistemul UE de certificare a securității cibernetice pentru rețelele 5G, care ar trebui să contribuie la combaterea riscurilor legate de vulnerabilitățile tehnice ale rețelelor și la consolidarea în și mai mare măsură a securității cibernetice. Deși această certificare are potențialul de a contribui la îmbunătățirea securității, ea nu poate să împiedice situațiile în care amenințările sunt integrate în sisteme prin actualizări ale software-ului.

– Chiar și în cazurile în care statele membre au adoptat acte legislative privind securitatea rețelelor 5G, acestea tot nu clarifică abordarea statelor membre față de furnizorii cu grad ridicat de risc. Orice decizie concretă va fi luată probabil exclusiv prin acte de punere în aplicare sau prin decizii administrative sau comerciale care nu sunt publice.

Sursa:https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR22_03/SR_Security-5G-networks_RO.pdf.

Un extras grăitor din răspunsurile Comisiei Europene date Curții Europene de Conturi la raportul prezentat:

În cadrul setului de instrumente al UE, este de competența statelor membre să decidă cu privire la domeniul de aplicare exact al restricțiilor adecvate și/sau cu privire la excluderile necesare pentru activele-cheie, definite ca fiind critice și sensibile în evaluarea coordonată a riscurilor la nivelul UE (de exemplu funcțiile de rețea magistrală, cele de administrare și orchestrare a rețelei și funcțiile de acces la rețea), pentru a atenua în mod eficace riscurile, ținând cont și de evaluările amenințărilor puse la dispoziție de către serviciile naționale de informații. Statele membre au dreptul de a lua măsuri legate de securitatea națională, inclusiv eventuale restricții sau excluderi ale vânzătorilor cu grad ridicat de risc.

Sursa:https://www.eca.europa.eu/Lists/ECAReplies/COM-Replies-SR-22-03/COM-Replies-SR-22-03_RO.pdf.

15) Dreptul la cultura și protejarea patrimoniului național afectate grav de facilitarea legislativă a rețelelor 5G

Motivele principale sunt:

Degradarea monumentelor prin instalarea multor aparate radiative wireless necesare rețelelor 5G.

Oamenii in mod special categoriile vulnerabile (gravide, copii, electrosensibili, bolnavi cu implanturi, electrohipersensibili) vor fi afectati de radiațiile emise de hiperdensitatea acestor aparate radiative prezente în zonele în care se desfășoară activitățile culturale si astfel actul cultural va fi viciat, inclusiv prin imposibil.

Vulnerabilitatile cibernetice inclusiv interceptări abuzive vor afecta atat mediul cultural cat si cel media prin intruziuni si furturi de proprietate intelectuală, culturală.

Patrimoniul național, care în prezent este protejat, va fi afectat iremediabil de echipamentele instalate de operatorii telecom. Reamintim că ele vor fi instalate FĂRĂ autorizație și FĂRĂ plata vreunei chirii.

Bunurile de patrimoniu și lăcașurile de cult ale poporului român sunt de o valoare inestimabilă și nu pot fi degradate, oricând și oricum, de firmele care vor să instaleze dispozitive pentru rețeaua 5G!

Regulamentul prevede, la art. 3. – În domeniile sale de competenţă specifice: cultura, arta şi media, Comisia are următoarele atribuţii: a) examinează iniţiativele legislative asupra cărora a fost sesizată de către Biroul permanent şi elaborează rapoarte sau, după caz, avize.

Art. 49 – Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 noiembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

  1. La articolul 24, alineatul (2) va avea următorul cuprins: „(2) Toate intervențiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a funcțiunii sau a destinației, de întreținere sau de reparații curente, ori de amplasare a echipamentelor, sau a infrastructurii fizice destinate susținerii rețelelor de comunicații electronice, care se încadrează ca micro-lucrări, lucrări standard sau lucrări de mică amploare, așa cum sunt acestea prevăzute în legislația privind facilitarea dezvoltării rețelelor de comunicații electronice, indiferent de sursa lor de finanțare și de regimul de proprietate a imobilului, se fac cu specialiști și experți atestați și sub inspecția și controlul propriu ale Ministerului Culturii, respectiv ale serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, în condițiile legii.”
  2. Articolul 341 va avea următorul cuprins: „Art. 341. ‒ Prin excepție de la prevederile art. 33 alin. (1) și art. 34 alin. (5), Ministerul Culturii sau serviciile deconcentrate ale acestuia pot emite avize privind documentațiile tehnice, fără consultarea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, respectiv a comisiilor zonale ale monumentelor istorice, în afara cazurilor prevăzute la art. 26 alin. (2), pentru tipuri de intervenții asupra monumentelor istorice, a imobilelor din zonele lor de protecție sau din zonele protejate care afectează în mică măsură substanța istorică și/sau sunt temporare, realizate cu respectarea anumitor condiții, atunci când respectivele tipuri de intervenții și condiții sunt identificate prin ordin al ministrului culturii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum și pentru lucrări de construcții având ca obiect elemente de infrastructură fizică necesare susținerii rețelelor de comunicații electronice care se încadrează ca micro-lucrări, lucrări standard sau lucrări de mică amploare, așa cum sunt acestea prevăzute în legislația privind facilitarea dezvoltării rețelelor de comunicații electronice, efectuate cu privire la imobile clasate ca monumente istorice sau la imobile situate în zone de protecție a monumentelor istorice ori în zone construite protejate.

Așadar, solicitările noastre sunt referitoare la Art.49 din L532/2021 ce vizează modificarea  Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 noiembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare după cum urmează:

             La art. 24, alin. 2 – Trebuie corectate prevederile subliniate. Să ne reamintim că infrastructură de comunicații înseamnă foarte multe lucruri, inclusiv stâlpi, piloni, canalizări etc. Acestea nu pot fi sub nicio formă amplasate pe monumente istorice, lăcașuri de cult etc.

„1. Alineatul (2) al articolului 24 se modifică și va avea următorul cuprins:

„(2) Toate intervențiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a funcțiunii sau a destinației, de întreținere sau de reparații curente, ori de amplasare a echipamentelor, sau a infrastructurii fizice destinate susținerii rețelelor de comunicații electronice, indiferent de sursa lor de finanțare și de regimul de proprietate a imobilului, se fac cu specialiști și experți atestați și sub inspecția și controlul propriu ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, respectiv ale serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, în condițiile legii.”

             La următoarele articole prevederile subliniate trebuie eliminate sau corectate.

„2. Articolul 341 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 341. – Prin excepție de la prevederile art. 33 alin. (1) și art. 34 alin. (5), Ministerul Culturii sau serviciile deconcentrate ale acestuia pot emite avize privind documentațiile tehnice fără consultarea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, respectiv a comisiilor zonale ale monumentelor istorice, în afara cazurilor prevăzute la art. 26 alin. (2), pentru tipuri de intervenții asupra monumentelor istorice, a imobilelor din zonele lor de protecție sau din zonele protejate care afectează în mică măsură substanța istorică și/sau sunt temporare, realizate cu respectarea anumitor condiții, atunci când respectivele tipuri de intervenții și condiții sunt identificate prin ordin al ministrului culturii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum și pentru lucrări de construcții având ca obiect elemente de infrastructură fizică necesare susținerii rețelelor de comunicații electronice, efectuate cu privire la imobile clasate ca monumente istorice, sau la imobile situate în zone de protecție a monumentelor istorice ori în zone construite protejate.”

Avocatul Poporului atrage atenția că se încalcă art. 33 alin. 3 din Constituţia României, în condiţiile în care se oferă derogări pentru operatorii care pot să instaleze antene pe monumente istorice și în arii protejate. Aceasta favorizează degradarea patrimoniului cultural român şi universal, constituind astfel, o ingerinţă în art. 33 din Constituţie – accesul la cultură.

Va fi afectat patrimoniului național.

Patrimoniul național, care în prezent este protejat, va fi afectat iremediabil de echipamentele instalate de operatorii telecom. Reamintim că ele vor fi instalate FĂRĂ autorizație și FĂRĂ plata vreunei chirii.

Bunurile de patrimoniu și lăcașurile de cult ale poporului român sunt de o valoare inestimabilă și nu pot fi degradate, oricând și oricum, de firmele care vor să instaleze dispozitive pentru rețeaua 5G!

16) Lipsa  atribuțiilor ANPC de protecție a consumatorilor de comunicații electronice mobile in general și în particular 5G

O problemă majoră a actualei legislații care reglementează comunicațiile mobile este că nu prevede atribuții clare pentru autoritățile care se ocupă de protecția consumatorilor, direcțiile de sănătate publică, Institutul Național de Sănătate Publică, Garda de Mediu și alte instituții cu rol de control și sancționare a instituțiilor publice sau a agenților economici, în raport cu interesele și sănătatea cetățenilor și a mediului înconjurător. Acest vid legislativ, care produce grave prejudicii populației și mediului, trebuie corectat cel puțin în noile proiecte de acte normative, cu precădere în proiectul de lege referitor la codul comunicațiilor.

ANPC trebuie să primească atribuții. Actele normative care se fac trebuie să prevadă clar și atribuțiile ANPC.

De ce actualele proiecte de acte normative nu prevăd competențe pentru ANPC și alte instituții?

Estonia

Trebuie să se prevada in lege ca amplasarea antenelor GSM pe clădiri rezidentiale să se realizeze numai pe baza consimțământului informat al tuturor proprietarilor (în cazul în care e vorba de imobile cu apartamente) din imobil și din imobilele aflate pe o raza de 100m (sau mai mult) și numai după prezentarea unui aviz de la Directiile de Sanatate Publica teritoriale din care sa reiasa ca respectiva antena nu influențează negativ sănătatea locatarilor din aceste imobile.  După o perioada de maximum 2, 3 ani sa fie solicitat din nou acordul proprietarilor, cu prezentarea unui nou aviz de  la DSP.

17) La crearea acestui proiect de lege inițiatorul NU a permis participarea societății civice, științifice, medicale și alți actori relevanți, interesați de acest subiect, NU s-au făcut studii de impact și nici dezbateri publice, conform legii și nu s-a ținut cont de argumentele care au fost prezentate, în multiple rânduri.

Hotărârea Senatului României nr. 60/2020 care prevede că implementarea rețelei 5G în condiții de siguranță necesită studii de impact, cercetări și analize științifice, o amplă și temeinică analiză și dezbatere cu cetățenii la nivel național și local. Pe cale de consecință, inițiatorul era obligat să realizeze în mod responsabil aceste demersuri înainte de a propune legi sau alte acte normative.

Sursa: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/228382.

Art.1. pct. 4 – Senatul solicită atât Comisiei Europene, cât și Guvernului:

  1. a) să analizeze cu prioritate studiile care atrag atenția asupra vulnerabilităților și pericolelor tehnologiei 5G;
  2. b) să demareze un dialog transparent cu opinia publică și reprezentanții societății civile asupra oportunităților, vulnerabilităților și pericolelor tehnologiei 5G;
  3. c) să demareze, împreună cu reprezentanții societății civile, comunitatea universitară și cea științifică, studii ample care să propună soluții pentru eliminarea vulnerabilităților și pericolelor tehnologiei 5G de orice natură.

18)  Lipsa prevederilor juridice de respectare a principiilor de tehnoetică și lipsa sancțiunilor pentru încalcarea suveranității neuronale

Menționăm că NU s-au făcut analize și studii de impact multisectorial și nici de natură etică pentru noua generație de tehnologii 5G și pentru cele emergente acesteia. Doar în baza acestor studii s-ar putea reglementa corespunzător acest domeniu, pentru a proteja umanitatea și celelalte ființe vii, în situația introducerii și implementării pe scară largă a dispozitivelor 5G.

Sindromul Havan și senzitivitatea electromagnetică sunt încadrate ca fiind afecțiuni neuronale, dat fiind faptul că multe studii recente demonstrează invazivitatea câmpurilor electromagnetice de radiofrecvență la nivel neuronal, inclusiv la nivelul conștiinței umane, știindu-se că aceasta este direct corelată cu câmpul electromagnetic al creierului.

Sursa:http://stop5gromania.ro/cercetare-campurile-electromagnetice-creierul-si-constiinta-umana/.

Academia Română, în diagnosticul cu privire la contextul Erei digitale ce se prefigurează, realizat în 2019, afirmă: Sistemele de comunicații implementează generația 5G, serviciile web avansează rapid către generația Web 3.0, iar sistemele de fabricație au atins generația „Industry 4.0”. În același timp, odată cu apariția de noi meserii menite să compenseze dispariția unor locuri de muncă, apar vulnerabilități majore pentru siguranța și protecția vieții private a cetăţenilor și chiar influențe asupra stării de sănătate și comportamentului individului, în contextul aplicării pe scară largă a tehnologiilor emergente, care tind să înlocuiască operatorii umani și să modifice deprinderile dobândite de-a lungul secolelor de evoluție umană.”

Sursa: https://acad.ro/mediaAR/com2019/c1016-ManifestEraDigitala.htm.

Orice tehnologie care înregistrează sau interferează cu activitatea creierului este definită ca neurotehnologie. Neurotehnologia, mai ales atunci când este asociată cu inteligența artificială, are potențialul de a modifica societatea în mod fundamental. În următorii ani, va fi posibilă decodarea gândirii din activitatea neuronală sau îmbunătățirea capacității cognitive prin conectarea creierului direct la rețelele digitale. Astfel de inovații ar putea contesta însăși noțiunea a ceea ce înseamnă a fi om. Augmentarea oamenilor cu neurotehnologie impune reglementare imediată și riguroasă acestui domeniu înainte de a fi implementat la scară largă.

Sursa: https://lsspjournal.biomedcentral.com/articles/10.1186/s40504-017-0050-1.

Legislația trebuie clarificată și completată cu reglementări clare și pe deplin aplicabile, care să prevadă și responsabilitățile aferente (inclusiv pentru administrarea / gestionarea despăgubirilor pentru cei afectați), referitoare la faptul că tehnologia 5G este manageriată în mare măsură de algoritmi informatici și de inteligența artificială (IA), care nu pot fi trași la răspundere pentru erorile pe care le fac. Deja există multe situații, care s-au studiat în detaliu și s-au dovedit, în care oamenii sunt afectați și sunt condamnați pe nedrept pentru deciziile eronate ale algoritmilor informatici și ai inteligenței artificiale (IA). De exemplu, decidenții din cadrul forțelor de securitate și poliție sunt induși în eroare de rezultatele greșite ale algoritmilor informatici de tip: „inteligență artificială”, „recunoaștere facială”, „learning machine”, „analiză a datelor și prognozare”, „analiza pontajelor și scorurilor” etc. Ca rezultat final, mulți cetățeni sunt afectați în drepturile și libertățile lor de aceste decizii eronate.

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Algorithmic_bias.

Normele legale care vor fi elaborate pentru a acoperi domeniul comunicațiilor mobile și cele strâns legate de el trebuie să se bazeze în primul rând pe o totală transparență, informarea corectă și completă a utilizatorilor, acordarea consimțământului informat în mod liber și trebuie să asigure o protecție completă, care să țină cont de toate vulnerabilitățile cibernetice ale rețelelor de comunicații mobile și a dispozitivelor din componența lor etc. Din aceste motive, orice domeniu nou care folosește datele și biodatele personale, cum ar fi rețelele de comunicații mobile cu specificul lor, inteligența artificială etc. trebuie reglementat în mod distinct, clar și în deplină conformitate cu drepturile fundamentale ale omului.

18) Exemple de soluții la problemele rețelelor de comunicații mobile, care trebuie să se regăsească și în proiectul de lege.

În primul rând, comunitățile locale trebuie să poată decide dacă instalează sau nu în zona lor rețele mobile de mare viteză (5G, 6G). Decizia trebuie să se bazeze pe o corectă informare și un cadru legislativ în favoarea oamenilor și a comunităților locale (licențierea socială de operare a rețelelor de comunicații electronice mobile din noile generații).

Alte soluții sunt:

– antenele trebuie restricționate și amplasate în spații specifice și să fi ușor identificabile public, menționându-se inclusiv nivelurile de radiații de radiofrecvență emise;

– pentru a proteja oamenii, antenele trebuie amplasate departe de locuri în care oamenii locuiesc şi muncesc şi excluse de pe căile publice de deplasare ale oamenilor;

– crearea și implementarea unor proceduri de planificare locală care să impună limite noi, specifice, ale emisiilor câmpului electromagnetic de radiofrecvență (RF-EMF), în funcție de specificul zonei acoperite (densitatea și traficul populației, amplasarea și arhitectura clădirilor, potențialul de reflexie a undelor radio către zone sensibile precum spitale, maternități, creșe, școli, azile de bătrâni etc.).

Ca un exemplu de bune practici și decizii locale corecte, menționăm că încă din anul 2019, în mai multe țări europene precum UK, Franța, Italia, Elveția, Bulgaria s.a., municipalitățile au luat decizii locale care suspendă și chiar opresc implementarea și operarea rețelelor 5G pe teritoriul lor.

În Italia, la nivel local,  peste 600 de municipalități au adoptat rezoluții, moratorii, ordonanțe și decizii care opresc implementarea 5G.

Sursa: https://www.alleanzaitalianastop5g.it/443193497.

În Franța, Insula Corsica spune STOP 5G până la noi studii care să arate că nu dăunează sănătății. „Ne rezervăm dreptul de a fi bine informați asupra acestei tehnologii. Politicienii nu trebuie să fie trași ca o remorcă de deciziile industriei telecom.” – Îl citează ziarul Le Figaro pe președintele Parlamentului Corsican, Jean-Guy Talamoni. https://tinyurl.com/y393tlkr.

În Bulgaria, Mezdra a devenit a doua municipalitate bulgară după Balcic care a interzis rețeaua 5G. Conform deciziei Consiliului municipal, luată la sfârșitul anului trecut, în 2021 în municipiul Mezdra este interzisă desfășurarea, utilizarea, întreținerea și dezvoltarea rețelei 5G și a instalațiilor sale. https://bnr.bg/post/101397904/mezdra-zabrani-5g-mrejata.

În Elveția, câteva cantoane – inclusiv Geneva – au decis prin referendum să stopeze construcția noilor antene 5G, chiar dacă au dat acces la frecvențele pentru 5G prin licitație.

În februarie 2021 Cantonul Geneva introduce un moratoriu de trei ani pentru 4G+ și 5G. Modificarea legii prevede că orice nouă instalație va fi supusă licențierii sociale în această perioadă. Acest lucru se aplică atât pentru „4G+” (primul val 5G), care funcționează la frecvența de 3,5 Gigaherți, cât și pentru 5G la 26 Gigaherți, care nu a fost încă lansat în Elveția. Amendamentul urmărește să răspundă preocupării tot mai mari a populației, a spus Jean Rossiaud, membru în Marele Consiliu de la Geneva. „Principiul precauției prevalează, având în vedere absența unor studii independente privind efectele acestei tehnologii asupra sănătății și biodiversității”, a spus el. Geneva calcă astfel pe urmele cantonului Neuchâtel, care a declarat moratoriu în ianuarie 2021.

Comunitățile locale militează prin mai multe demersuri legislative pentru a se respecta principiul precauției la proliferarea rețelelor 5G. O prevedere va face companiile de telecomunicații să fie răspunzătoare din punct de vedere juridic pentru pretențiile de daune materiale și legate de sănătate cauzate de radiațiile de la antene, dacă nu pot dovedi contrariul. Altă prevedere propune limite mai stricte și mult mai puțin permisive ale emisiilor de radiații de la antene și le va oferi locuitorilor locali drept de veto asupra tuturor construcțiilor noi de rețele, din zona lor.

Sursa: https://www.archyde.com/telephony-geneva-launches-moratorium-on-5g-switzerland/.

 

*******

Tehnologia 5G este creată mai mult pentru mașini și obiecte decât pentru sănătatea oamenilor. În mod ironic, tot oamenii sunt cei care plătesc și vor plăti toate costurile aduse de acest fals și toxic „progres”, care nu numai că nu le este destinat, dar le afectează ireversibil bunăstarea, sănătatea și viața. Noi, cetățenii Europei, și urmașii noștri vom fi cei care plătim – cu bani, cu sănătate, cu libertate, cu echilibrul mediului natural, cu drepturi fundamentale, cu suveranitate – această ambiție pentru profit și control a anumitor entități economice și grupuri de interese, numită 5G.

În concluzie, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări trebuie să ia în calcul toate problemele juridice, constituționale și legate de drepturile omului care ar fi provocate prin adoptarea acestei propuneri legislative și să le corecteze sau să respingă proiectul de lege, în această formă.

Dacă tehnologia nocivă 5G va fi implementată, radiațiile ne vor afecta pe toți!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Facebook Messenger